Studiu De Caz Waldorf 5o3r1w

Studiu de caz- Liceul Teoretic Waldorf Iasi Motto: „ Educaţia este asemenea unei arte; artă mai mare decât aceasta nu există, pentru că dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea accederii la lumea viitoare” Ioan Hrisostom

Scurt istoric Pedagogia Waldorf aduce în actul predării în mod armonios grija pentru cele trei componente ale fiinţei umane: gândire, simţire şi voinţă. Ea uneşte gândirea analitică şi sintetică, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens şi calitativ înalt, prin intermediul simţirii artistice şi morale. Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf Steiner, la iniţiativa directorului Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner în cursurile de introducere în cunoaşterea omului ţinute în toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o largă răspândire pe toate continentele lumii. Antropologia pedagogiei Waldorf priveşte fiinţa umană ca individ, care cere forme de învăţare specifice ritmului său personal de dezvoltare fizică, sufletească şi spirituală. Acest mod de a privi omul este cuprinse într-o programă şcolară proprie, jalonată pe treptele de dezvoltare ale copiilor, aprobată prin ordin de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Prezentare generală Federaţia Waldorf din România este o organizaţie non-profit, care cuprinde 23 de asociaţii Waldorf şi reprezintă la nivel naţional şi internaţional interesele grupelor, grădiniţelor, claselor, şcolilor, liceelor şi centrelor de pedagogie curativă din România. În România, învăţământul Waldorf este învăţământ de stat, organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în baza Acordului General de Cooperare, încheiat în anul 1996. Din reţeaua unităţilor se poate desprinde răspândirea în România a acestei alternative educaţionale. Rezultatele la examenele naţionale de capacitate şi de bacalaureat confirmă performanţele acestui învăţământ alternativ şi îi conferă o poziţie egală în sistemul naţional de învăţământ. Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf Steiner, la iniţiativa directorului fabricii de ţigarete Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia

dezvoltată de Rudolf Steiner în cursurile de introducere ţinute în toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o larga răspândire. Alternativa educaţională Waldorf completează sistemul educaţional existent; substituie unele forme de educaţie printr-o ofertă metodică şi didactică diferită sau complementară; restructurează cadrul de organizare şi funcţionare a instituţiei şcolare. O şcoala în cadrul învăţământului alternativ de stat. O instituţie de învăţământ în care cadrele didactice se străduiesc să păstreze specificul pedagogiei Waldorf. Un cadru în care părinţii elevilor din grădiniţele şi şcolile Waldorf sunt constituiţi în asociaţii non-profit şi sprijină activităţile şcolii atât în procesul instructiv-educativ, cât şi în organizarea vieţii social-culturale. Obiectivul fundamental al pedagogiei Waldorf este întărirea, cultivarea şi organizarea celor trei componente fundamentale ale fiinţei umane: voinţa, simţirea şi gândirea, la nivelul fiecărei categorii de vârstă. Obiectivul pedagogiei Waldorf este încurajarea dezvoltării sănătoase a capacităţilor fizice, sufleteşti şi spirituale ale tânărului, pe baza metodicii elaborate de Rudolf Steiner şi a programei şcolare concepute ţinând cont de impulsurile date de acesta şi găsirea unui răspuns adecvat şi corect la tendinţele proprii de dezvoltare ale copilului Principiile Scolilor Waldorf Tot ceea ce înseamnă pedagogie şi şcoală waldorf înseamnă adevăr şi perspectivă. Formele şi conţinuturile şcolii waldorf vor deveni întrun viitor nu foarte îndepărtat general acceptate şi practicate. 1. Un prim principiu pedagogic fundamental al şcolii Waldorf este: Se educă omul întreg. Aceasta afirmaţie o găsim şi la marele pedagog elveţian Pestalozzi care cerea să fie formate “capul, inima şi mâna”. Pedagogia Waldorf vorbeşte despre cele trei forţe sufleteşti, gândirea, simţirea şi voinţa, ce trebuiesc întărite şi dezvoltate refuzând accentuarea unilaterală a capacităţilor intelectuale, foarte răspândită deşi atât de nocivă. Pedagogia ale cărei baze le-a pus R. Steiner îşi asuma misiunea de a cultiva egal intelectul, capacităţile emoţionale (afectivitatea) şi practice (voinţa), deoarece dezvoltarea ultimelor două este de cea mai mare importanţă pentru viaţă, pentru că în sfera simţirii găsim motivaţia şi în sfera voinţei ne întâlnim cu fapta, cele două forţe ale devenirii umane. Ea oferă în acest sens grupajul necesar de discipline ştiinţifice, artistice şi meşteşugăreşti. Acestea nu stau izolate unele lângă altele, ci se întrepătrund. Chiar şi aritmetica şi introducerea literelor în primul an de şcoală se face artistic.

În predarea disciplinelor ştiinţifice mai ales în clasele superioare se fac constant conexiuni practice. Elevul trebuie să înţeleagă concret, care este importanţa cunoştinţelor unei materii pentru viaţa socială. Astfel în continuarea trigonometriei se face, de exemplu o practică geodezică. Stagiile de practică agricolă, socială sau industrială, prevăzute în clasele superioare, oferă căi de înţelegere ale diferitelor domenii de activitate. 2. Cultivarea celor trei forţe psihice fundamentale: gândirea, simţirea, voinţa, se face la nivelul fiecărei categorii de vârsta. La vârsta preşcolara predomina, prin învăţarea imitativă, elementul volitiv, activ. Pedagogia Waldorf consideră nesănătoasă educaţia intelectuala timpurie. În perioada 7-14 ani predomină artisticul, pentru edificarea ca om a individului, pentru prefigurarea unui om moral şi liber. La adolescenţă predomina cultivarea puterii de judecată individuală. Aceasta fiind în conformitate cu principiul: Respectarea etapei de dezvoltare a copilului. Fiecare etapă de dezvoltare a copilului precupune caracteristici ce necestită o abordare specifică pentru a se asigura sănătatea fizică şi sufletesc-spirituală a maturului de mai târziu. 3. Educăm prin ceea ce suntem. Numai un Eu, o personalitate poate educa un adevărat Eu. Nu educăm prin statut social, material şi profesional, nici prin dorinţe şi planuri pentru viitorul copilului, ori eforturi financiare, ci prin ceea ce suntem cu adevărat ca oameni. Dascălul waldorf nu foloseşte manuale, ci structurează singur conţinuturile pentru că această muncă însăşi educă şi construieşte elevul, evitându-se reproducerea mecanică a conţinuturilor. Un adevărat dascăl waldorf este o personalitate, un caracter, o persoană cu conştiinţa trează care se străduieşte întru dezvoltare sufletesc-spirituală, este pe cale…El dobândeşte prin strădanie personală o sănătoasă şi largă viziune asupra lumii, universului, strădanie şi viziune care devin forţe de educare pentru elev. 4. Între 7 şi 14 ani întregul proces instructiv educativ trebuie să fie străbătut de un element artistic. Este un imperativ sufletesc-spiritual al copilului. Aici concretizându-se principiul: Pedagogia este o artă. Pedagogia Waldorf este artă din punctul de vedere a predării şi conţinuturilor dar dezvoltă şi aptitudini artistice independente de talentul nativ. Educarea devine artă prin folosirea artisticului, artei, frumosului, ca metodă de predare şi educare, ce-l fac pe om liber şi creativ, moral, conştient, motivat. 5. Se tinde către un stil de predare care să ţina seama de evoluţia individului, astfel încât elevul să fie implicat în dobândirea de cunoştinţe – aşa cum procedează desigur orice profesor bun din lume. Accentul nu cade pe achiziţie informaţională, ci pe dobândirea de cunoştinţe ce cresc odată cu omul, cunoştinţe ce devin ele însele instrumente de cunoaştere. Acesta fiind un alt principiu waldorf: Învăţăm să învăţăm! Nu acumulare de informaţie, ci capacitatea de a observa viaţa şi de a trage concluzii conforme cu realitatea. Nu umplem un vas, ci aprindem un foc!

6. Numai un om liber, o şcoală liberă pot creşte un om liber. Principiul respectării libertăţii individului, presupune că educaţia se face astfel încât copilul este ajutat să-şi găsească propria concepţie despre lume şi viaţă. Când impun modul meu de a gândi, felul meu de a concepe viaţa, principiile, valorile mele, încalc libertatea micului om. Copilul, adolescentul şi tânărul vor crede în valori şi principii şi vor avea tăria să le urmeze, numai când au ajuns la ele prin proprie experienţă şi convingere, în mod liber şi nu când le-au fost impuse. Pentru orice individ au cea mai mare valoare propriile experienţe. Pedagogia waldorf prin conţinuturi şi metodică asigură punerea elevului în contexte artistice care facilitează vieţuirea unor variate experienţe de viaţă. 7. Principiul autorităţii iubite. Profesorul diriginte, dascălul însoţeşte copilul cu dragoste lucidă şi stabileşte cu acesta o relaţie profundă şi justă, care îl determină să înveţe. Autoritatea iubită este construită prin cunoaşterea reală a etapelor de dezvoltare ale elevului şi a sarcinilor ce decurg de aici, aducerea spiritualului în conţinuturi, verticalitate morală şi spirituală, clipe de frumos autentic trăite împreună. Omul care este elevul are nevoie de modele pentru a creşte sănătos fizic, sufleteşte şi spiritual. Nu există autoritate mai mare, mai autentică, mai sănătoasă educaţional decât cea a modelului ales. 8. Principiul autodeterminării are următoarele concretizări: necondiţionare economic-politică, ciclu integral de 13 ani, evitând clasele paralele pentru a crea un climat de familie spirituală, fără manuale, fără note, fără examene, fără repetnţie, la sfârşitul anului, profesorul redactează o caracterizare ce reflectă imaginea etapei de dezvoltare a copilului, cu bacalaureat echivalent şi în cadrul celui de la stat, discipline artistice specifice(euritmie, gimnastică bothmer,sculptură, etc.) profesor-diriginte ce conduce clasa 8 ani, predarea făcându-se în epoci de 3-5 săptămâni, în cadrul cursului de bază, de 110 minute, întrun cuvânt:un spaţiu spiritual. Importanţa ritmului în Şcoala Waldorf În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii şi al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi: * o partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului * o partea cognitivă care se adresează intelectului şi * o partea de povestire care se adresează simţirii. Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a persoanei educate să fie abordată şi nu numai componenta sa intelectuală.

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică. Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci. Libertatea în educaţie Libertatea este un subiect complex şi arid din toate punctele de vedere şi poate fi abordat şi tratat din multe unghiuri. Aspectul mai puţin luat în consideraţie este libertatea în educaţie pentru că cei mai mulţi oameni nu asociază cei doi termeni sau consideră că se exclud. Unul din principiile educaţiei sănătoase, aşa cum este ea fundamentată de R. Steiner, şi cunoscută ca Pedagogie Waldorf, este libertatea. „Noi de fapt nici nu suntem suficient de conştienţi de modul în care au evoluat lucrurile în ceea ce priveşte dezvoltarea omenirii; oamenii au fost cândva în situaţia că îi lăsau pe copii să crească mai mult sau mai puţin sălbatic; nici nu îi educau şi nici nu-i învăţau în mod deosebit. Atunci nu se intervenea în libertatea omului, nu se intervenea în libertate aşa cum o facem noi în zilele noastre. Noi începem să intervenim în libertatea omului încă dela vârsta de şase ani şi trebuie să reparăm ceea ce greşim prin faptul că distrugem libertatea, printr-o educaţie corespunzătoare.” R.Steiner-Cunoaşterea omului şi structurarea învăţământului. În educaţie, libertatea presupune: o şcoală liberă, un dascăl liber, un elev liber. Omul liber poate fi crescut numai într-o şcoală liberă, numai de un dascăl liber. O şcoală cu adevărat liberă nu este în nici-un fel subordonată imperativelor politice şi economice ale epocii şi are un proces educativ ce îşi propune printre finalităţile sale un om liber. „Căci omul poate să educe şi să-i înveţe pe alţii numai dacă el înţelege ceea ce trebuie să formeze, ceea ce trebuie să modeleze, la fel cum pictorul nu poate picta decât cunoscând natura materialului său.”R.Steiner-Metodica predării şi condiţiile de viaţă ale educării. Un proces educativ care să crească un om liber presupune o pedagogie ce nu transmite o anumită concepţie despre lume şi viaţă, ci înarmează cu tot ce îi trebuie ca abilităţi spiritualsufleteşti şi informaţie pentru a-şi alege singur, în deplină libertate, propriul mod de a vedea lumea, pentru a face ceva pentru lume ( propriului ideal), pentru a se integra în comunitatea optimă îndeplinirii propriilor sarcini karmice.

„Şcoala Waldorf trebuie să facă din copii nişte oameni sănătoşi din punct de vedere fizic, liberi din punct de vedere spiritual. Sănătatea şi vigoarea fizică, libertatea sufletească şi claritatea spirituală sunt lucrurile de care omenirea va avea cel mai mult nevoie şi din punctul de vedere social în viitorul evoluţiei sale.” R.Steiner-Forţele spiritual-sufleteşti fundamentale ale artei educative. Un dascăl liber este un om cu adevărat liber spiritual-sufleteşte, nu este în nici un fel condiţionat politic şi economic, ştie ce este libertatea adevărată (asumare de responsabilităţi), se străduieşte în mod sistematic şi continuu să fie liber, are o concepţie despre viaţă şi lume care îl face liber şi înţelege că intră în misiunea lui de dascăl să respecte libertatea elevului său, să crească oameni liberi. „Dacă vrem să practicăm arta educaţiei, e necesar să ştim să privim în intimitatea unor asemenea corelaţii subtile ale vieţii. Dacă înţelegem în mod just acest lucru, ne vom spune: înainte de toate, cel care educă şi predă are sarcina de a modela corpul omului cât de sănătos poate el fi modelat; adică, de a cultiva în spiritualitatea copilului tot ceea ce face ca mai târziu în viaţă, organizarea fizică a omului să nu constituie un obstacol cât de mic în calea a ceea ce vrea spiritul. Aşadar, se cere de la educator să se comporte în exercitarea artei sale ca şi grădinarul care sădeşte în sol o plantă şi o îngrijeşte. El nu poate să toarne în forţele de viaţă ale plantei nimic din propria sa fiinţă. Trebuie doar să-i dea plantei ocazia de a-şi scoate la lumină forţele ei proprii. Arta educaţiei trebuie să constea deci în faptul că educatorul creează şi caută ocaziile în care copilul se poate dezvolta în mod liber. Ea va oferi atunci posibilitatea ca un copil să dezvolte nişte predispoziţii mult mai înalte decât cele ale dascălului şi ca organismul fizic al copilului să nu devină copia organimului dascălului său.” R.Steiner-Forţele spiritual-sufleteşti fundamentale ale artei educative. Prin elev liber se înţelege că educatorul respectă ceea ce lumile spirituale au sădit în el, că este educat în aşa fel încât în dezvoltarea lui ulterioară, adică la maturitate va deveni liber şi îşi va conştientiza şi folosi sănătos libertatea. „Tot ceea ce dascălul face cu elevul, fără a-i stânjeni libertatea, trebuie să-i permită acestuia ca la momentul potrivit din viaţa lui să-şi dea el însuşi această libertate.” spune R.Steiner în Metodica predării şi condiţile de viaţă ale educării. Unde anume societatea are cel mai mult nevoie de libertate? Ce domeniu are nevoie de tăria convingerilor născute în libertate? Domeniul cel mai greu de educat: moralitatea!

„Iată un lucru extraordinar de important pentru educaţia morală, dacă le dăm copiilor nişte comportamente morale gata făcute, care sunt deja nişte noţiuni, noi le cerem să-şi însuşească morala sub formă de idei şi atunci apare antipatia; organismul interior al omului se împotriveşte comandamentelor morale formulate abstract, face opoziţie. Dacă îi dau copilului ocazia de a formula el însuşi, pe baza a ceea ce întâlneşte în viaţă, din inima lui, din simţirea lui, din exemplele pe care le vede la cei din jur, sentimentele morale în aşa fel încât copilul să-şi formeze comandamentele morale în libertate, atunci îl fac să intre într-o activitate, care-i stimulează întreaga fiinţă.” Precizează R.Steiner în Forţele spiritual-sufleteşti fundamentale ale artei educative pentru ca în Metodica predării şi condiţile de viaţă ale educării să adauge: „Lucrul cel mai important pe care îl putem pregăti în omul în devenire, în copil, este crearea premiselor pentru ca la momentul potrivit din viaţă el să ajungă prin faptul că se înţelege pe sine, la trăirea libertăţii. Adevărata libertate este o trăire interioară şi adevărata libertate poate fi dezvoltată în om numai prin faptul că noi, ca educatori şi dascăli, îl privim pe om în acest fel. Şi atunci ne spunem: libertatea n-o pot da eu omului, trebuie s-o trăiască el însuşi, în fiinţa sa. Dar eu pot să sădesc în el ceva spre care propria sa fiinţă, pe care eu o las neatinsă, va simţi mai târziu o atracţie, astfel încât el se va cufunda în ceea ce eu am plantat. Şi eu am atins ţelul frumos că am educat în om ceea ce trebuia educat şi că am lăsat neatins, cu o veneraţie plină de sfială faţă de entitatea divină existentă în fiecare om individual, ceea ce este chemat să realizeze el însuşi: să se înţeleagă pe sine. Eu aştept educând în om tot ceea ce nu este al lui până când ceea ce este al lui va lua în stăpânire ceea ce eu am educat. În felul acesta eu nu intervin brutal în dezvoltarea sinei umane, ci pregătesc terenul pentru această dezvoltare a Eului.” Învăţarea în epoci Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge chiar şi materia pe un an şcolar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă. Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un an.Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze. În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând pentru că uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate. Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor rezolvarea lor.

Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii. Aceste materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii. O şcoală fără manuale Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii. Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei. Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate şi viaţa de autodidact sunt calităţi evidente pe care le dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.

Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice Ponderea ridicată a cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima privire asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o educaţie echilibrată, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi cu preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei educaţii complete. Un argument în plus pentru acest principiu: de regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa, individualismul, antipatia şi concurenţa iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea, lucrul în echipă şi colaborarea. Ambele laturi ale educaţiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic să-şi controleze singur viaţa, fără a se lăsa manipulat din exterior.

Indirect însă, la nivelul manualitaţii, cursurile artistice sau practice susţin materiile adresate intelectului. Iată două exemple: o în clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează, activitate care ajută puternic la formarea vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii; o la începutul

fiecărei zile, întreaga clasă parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează (jocuri adecvate vârstei, însoţite de bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive). Partea ritmică îi aduce pe toţi la unison, le canalizează energia şi îi pregăteşte pentru oră. Importanţa cursurilor artistice rezidă şi în faptul că le educă stările sufleteşti. Ele sunt evidenţiate în arte, iar elevul trăieşte, în procesul reprezentării lor, caracteristicile propriei personalităţi, pe care astfel o cunoaşte şi o stăpâneşte bine. El îşi cultivă capacitatea de a percepe stările sufleteşti, dezvoltându-şi abilităţi de comunicare dincolo de calea verbală.

Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de clasa a IV-a Activitatea de îndrumare a clasei este realizată, de regulă, de către o personalitate, care îşi asumă corelarea şi coordonarea evoluţiei şcolare a elevilor pe parcursul unei trepte şcolare. Particularităţile de vârstă, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenţa unei aceleiaşi persoane în aceasta funcţie coordonatoare. În sistemul clasic de învăţământ Waldorf, această funcţie didactică este numită „învăţătorul clasei” şi are ca şi îndatoriri pedagogice predarea unui număr de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu până la liceu. Disciplinele predate în epocă sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinară este un deziderat esenţial al acestei pedagogii. Cu toţii cunoaştem faptul că, la această vârstă, elevii percep evenimentele, acţiunile din realitate iar predarea trebuie să ţină cont de acest fapt şi să menţină trează această capacitate de observare, bazată pe interesul firesc al elevului. Experimente, excursii, observaţii minuţioase sunt modalităţi fundamentale de organizare a învăţământului până la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare sunt baza pe care se aşează munca de observare din clasele gimnaziale. De aceea este esenţial ca una şi aceeaşi persoană să însoţească elevul pe parcursul acestor opt ani, când îşi formează instrumentele de cunoaştere. Din punct de vedere psihologic, schimbarea învăţătorului în clasa a cincea nu înseamnă doar despărţirea de o persoană, adesea îndrăgită, ci şi de un mod de lucru. În mod natural, această despărţire se realizează la pubertate, când tânărul nu mai acceptă prezenţa unui model de imitat, ci îşi caută propria formă de exprimare. Aici este normal să apară mai multe personalităţi în faţa elevului, pentru a-i da posibilitatea să aleagă elemente diverse şi de a-şi exersa formele proprii, prin acceptare sau combatere sănătoasă.

Datorită formelor legislative şi de pregătire existente, această formă de organizare nu este oficial acceptată în România, dar este încurajată de unele inspectorate şi de cercetători în pedagogie şi de psihologi. Conducerea colegială Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral să accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor şcolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral. Acesta este de fapt directorul şcolii. Şi pentru că problemele curente se cer discutate pe măsură ce au loc, consiliul profesoral se întruneşte săptămânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, dacă au avut succes cu o temă sau eşec cu alta. Aici sunt luate în discuţie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situaţie mai dificilă sau mai deosebită şi au nevoie de atenţia întregului corp profesoral pentru a depăşi situaţia creată. Aici sunt dezbătute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toţi profesorii şi învăţătorii, căci pe toţi „membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt. Imaginea copilului rămâne însă mereu ca imagine centrală a preocupării fiecărei teme, fie ea şi istrativă. Bineînţeles că mai există şi probleme delicate. Unul sau altul dintre dascăli are dificultăţi majore în stăpânirea clasei; există dascăli noi în activitate, care trebuie îndrumaţi; se cer organizate încadrările cu personal pentru anul şcolar următor: toate acestea sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul de istraţie. La el participă acei pedagogi care au experienţă pedagogică şi în existenţa şcolii respective, care îşi asumă de bună-voie viitorul şcolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toţi colegii, unul este ales ca reprezentant al şcolii în faţa terţilor. Nu este de confundat acesta cu funcţia obişnuită a directorului, căci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur şi nici nu are toate responsabilităţile pe umerii săi. Acestea sunt împărţite între diferiţi profesori sau învăţători. Purtarea responsabilităţii de către mai mulţi oameni duce la creşterea implicării în „familie”.

Materii şi activităţi specifice Prezentarea completă a tuturor materiilor Waldorf ar necesita un spaţiu prea mare şi de aceea ne propunem doar o prezentare succintă, care să ofere o imagine de ansamblu asupra stilului de predare şi a metodelor folosite.

GRĂDINIŢA

Programul unei zile: 08.00-12.00 timpul de desfăşurare a programului (copiii sosesc până la 08.15 însoţiţi de părinţi) 08.00-09.30 jocul liber, ordonarea jucariilor, activitate dirijata 09.30-10.15 jocul ritmic 10.15-10.50 micul dejun 10.50-11.30 joc în aer liber, optionale 11.30-12.00 basmul 12.00 plecarea copiilor Pedagogia Waldorf susţine cu tărie importanţa acţiuni proprii a copilului. Copilul percepe acţiunea celor din jur şi, prin imitaţie, realizează cu întreg trupul lui acea acţiune pe care o înţelege astfel tot mai bine. Modul de acţiune al copilului este diametral opus modului de acţiune al adultului. La adult, de cele mai multe ori, o acţiune este determinată de un proces de gândire prealabil. Copilul mic înţelege ceva prin acţiune imitativă. Pedagogia Waldorf arată că între 0 şi 7 ani este perioada când prin activitate se pun bazele voinţei, când cuvintele cheie pentru căile prin care învaţă copilul sunt imitaţia, a prinde, a lua, a cuprinde. În cazul preşcolarilor, învăţarea prin acţiunea propriu-zisă, învăţarea care trece prin membre, are o valoare net superioară aceleia bazate pe activitate cerebrală (care trece prin cap). Numai făcând apel la inteligenţa practică, ne vom adresa inteligenţei copilului într-un mod adecvat în raport cu etapa de dezvoltare pe care o traversează. Gradiniţa Waldorf face acest lucru chiar prin executarea în prezenţa copilului de către educatoare, a unor activităţi clare, logice, care au o finalitate cunoscută copilului. Dimineaţa la grupă, copiii sunt primiţi de educatoare cu o strângere caldă de mână. Acest , dincolo de funcţia educativă pentru o comunicare pozitivă, prietenoasă, plină de încredere, are menirea să favorizeze cunoaşterea copilului. Educatoarea primeşte prin mânuţa copilului întreg bagajul lui emoţional şi temperamental. Apoi copilul îşi începe jocul liber; totul în grupă prinde viaţă, se transformă, activităţile fiind particularizate în funcţie de ziua din săptămână (ritmul săptămânii). Educatoarea stă la masa de

lucru, în centrul acţiunilor copilului, totdeauna desfăşurând o activitate plină de sens – ţese, frământă pâine, pregăteşte salată de fructe, toarce, postăveşte, tricotează hăinuţe pentru păpuşi, etc. Ea oferă un model pe care copiii îl preiau prin imitaţie cu întreaga lor fiinţă plină de dăruire. Copiii mai mari se strâng în jurul educatoarei dorind să participe la acţiunile gospodareşti sau la cele practice. În jocul liber, copiii sunt lăsaţi să îşi dezvolte personalitatea: unii copii îşi exersează fantezia învăţând să socializeze cu ceilalţi, în timp ce alţii doresc să frământe pâine, să picteze în culori de apă, să deseneze cu cera-color, să modeleze în ceara de albine, să facă un tablou de lână, să decupeze sau să ţeasă, să facă un teatru de masă, etc. Educatoarea reprezintă centrul de linişte care ţine în armonie întreaga clasă. Ea are grijă ca toţi copiii să fie implicaţi într-o activitate cu sens, potrivit intereselor şi vârstei fiecăruia, nicidecum nu le impune să facă toţi aceeaşi activitate. Acum sunt liniştiţi şi pregătiţi pentru jocul ritmic care respectă ritmul anului, un joc de mişcare, inclusiv joc al degetelor, în care versurile, cântecelele şi gesturile frumoase aduc în copil trăiri şi imagini potrivite anotimpului pe care îl parcurg, de exemplu transformările din natură, muncile omului, sărbătorile specifice fiecarui anotimp, viaţa plantelor şi a animalelor etc. Când se apropie timpul pentru micul dejun, copiii mari aranjează masa, asigurându-se că nu lipsesc şerveţelele şi florile. Dupa ce se spală pe mâini, copiii se adună în linişte şi rostesc împreună cu educatoarea un salut pentru începerea zilei – cuvinte frumoase sau un cântecel prin care aduc împreună soarele, pământul cu roadele acestuia, frumuseţea zilei care începe. După un mic moment de mulţumire pentru bucate, copiii iau micul dejun în linişte. De asemenea, copiii participă şi la strânsul mesei. Jocul în aer liber se desfăşoară în curte, pentru a descoperi transformările naturii de-a lungul anului. Copiii culeg frunze uscate, se bucură de zăpadă, caută ghiocei în iarbă, sădesc flori sau se joacă liber şi foarte creativ în căsuţele construite din lemn şi cărămidă, special pentru ei, în curtea grădiniţei. O piatră frumoasă, o tulpină de copac răsucita, un fir de iarbă, un gândăcel, un melc, cerul albastru, norii, vântul, ploaia acţionează asupra trăirilor copiilor, după modul în care percepe educatoarea aceste apariţii. Dacă ea trece pe lângă toate acestea cu nepăsare, copiii vor fi educaţi nepăsători; dacă însă ea priveşte cu interes către aceste lucruri vii, copiii vor fi dornici de cunoaştere. Basmul, important precum respiraţia, încheie activitatea în grădiniţă. El este reluat zilnic pe o perioadă de o săptămână, educatoarea povestind liber conţinutul acestuia. Basmul este calea de iniţiere, drumul de dezvoltare al copilului. Pedagogia Waldorf spune că basmul este ca o respiraţie morală, întrucât copilul învaţă prin basm să vadă binele şi răul, apropiindu-şi binele şi

respingând răul. Basmul crează tablouri în cuvinte, oferă posibilitatea copiilor de a-şi crea propriile imagini interioare, şi primele norme morale, caci în fiecare poveste, din confruntarea binelui cu răul, primul ise întotdeauna învingator. Copilul se identifică cu eroul pozitiv, formându-şi o bază a simţului moral. Natura îşi trăieşte ritmul său prin continua mişcare şi schimbare a anotimpurilor: primăvara – reînvierea naturii, vara – stralucirea lumii, toamna – coacerea roadelor, iarna – somnul naturii. Organizarea sărbătorilor este facută după tradiţii culturale vechi, populare. Educatoarea încearcă să-îi ajute pe copii să perceapă sărbătorile prin simţuri. Metamorfozarea naturii în curgerea anului este marcată prin serbări (ex. sărbătoarea recoltei, a Crăciunului, a Paştelui etc). Copiilor nu li se vorbeşte despre semnificaţia laică sau religioasă a serbărilor. Este mult mai important la această vârstă, ca ei să fie îndrumaţi astfel încât să aibă o trăire sufletească adevarată a evenimentelor din natură şi să participe cu fantezie şi bucurie la realizarea fiecarui moment. Repetate an de an, aceste serbări vor avea capacitatea de a elabora structura sufletească a copiilor, astfel încât mai târziu, ca oameni maturi, vor regăsi legătura profundă a întregii lor fiinţe cu natura înconjurătoare, cu universul în care trăiesc. În conformitate cu pedagogia Waldorf, colaborarea grădiniţă-familie în scopul educării copilului este o condiţie fundamentală. La înscrierea în grădiniţă are loc un interviu pentru cunoaşterea părinţilor şi copiii sunt acceptaţi mai întâi pentru o perioadă de probă (2-6 săptămâni). După perioada de probă, pot fi respinşi copiii dacă sunt agresivi, punând în pericol securitatea celorlalţi copii, precum şi copiii cu limite ale dezvoltării lor, cei care nu pot fi ajutaţi într-o grădiniţă normală şi necesită asistenţă pedagogică şi medicală specializată

Alternativa educationala Waldorf Scris de Adrian Condrea Ce diferentiaza alternativa Waldorf de sistemul de invatamant traditional? Care sunt avantajele si dezavantajele acestei alternative? Domnul Adrian Condrea, director executiv al Federatiei Waldorf din Romania, ne-a raspuns la o serie de intrebari despre alternativa educationala Waldorf. 1. Cate ore petrece un copil la scoala si cum arata o zi din viata unui copil inscris intr-o scoala Waldorf? Un elev Waldorf petrece la scoala intre 4-5 ore/zi – la ciclul primar si 6-7 ore la gimnaziu si liceu. Unele scoli Waldorf ofera si program after school, dar acesta nu este obligatoriu.

Predarea in epoci (module) a unui numar insemnat de discipline de invatamant: limba romana, matematica, istorie, geografie, biologie, chimie, fizica, stiinte sociale, istoria artei, este o caracteristica importanta a pedagogiei Waldorf, de la clasa I pana la clasa a XII-a. Aceasta presupune ca timp de 3-5 saptamani elevii vor studia la cursul principal doar una dintre materiile enumerate mai sus. Cursul principal (ora de baza) dureaza 110 minute, se desfasoara fara pauza si are o forma deosebita: parte ritmica: recitari de poezii, scurte exercitii muzicale (cant, cantat la lira si la flaut), jocuri pe cantec si jocuri in cerc, parte de continut : recompunerea amanuntita - cu ajutorul copiilor - a lucrurilor discutate cu o zi in urma si continuarea cu noile continuturi, partea de exersare sau de lucru individual (exercitii sau lucru la caietele de etapa), partea de teme – verificare si tema de casa, partea de povestire – ultimul sfert de ora al cursului principal, timpul de povestire, apartine iarasi cu totul limbii modelate artistic. Invatamantul in epoci prezinta mai multe avantaje, atat pentru profesor (usurinta in planificarea materiei, posibilitati sporite de aplicare a interdisciplinaritatii, maniera atragatoare de a armoniza cunostintele pentru fiecare materie), cat si pentru elev (cresterea interesului pentru materia respectiva, cresterea durabilitatii cunostintelor si mai putine teme) Dupa ora principala, in orarul clasei se afla discipline de invatamant care se predau in ritm saptamanal: limbi straine, educatie muzicala (voce si instrument – flaut – inca din clasa I), educatie plastica, educatie fizica, lucru manual, religie, informatica, etc. 2. Cum se realizeaza evaluarea copiilor in scolile Waldorf? Principala modalitate de evaluare in alternativa Waldorf este observarea sistematica a elevului, a colectivului de elevi (clasei), a scolii in ansamblu. Cadrele didactice sunt ajutate sa-si dezvolte abilitatile de observare fina a fiecarui copil nu doar din punctul de vedere al volumului de cunostinte, priceperi si deprinderi insusit de acesta, ci si din punct de vedere atitudinal si comportamental. De aceea, observarea copiilor este un proces continuu: in orele de curs, in pauze, in diverse activitati extrascolare. Metodele si mijloacele folosite in evaluarea cunostintelor sunt asemanatoare cu cele din sistemul traditional, deosebirea fiind ca atunci cand corecteaza o lucrare de control, un dascal Waldorf nu tine sa caute, sa sublinieze (cu rosu) doar greselile elevului ci, prin observatii scrise, il si lauda pentru ceea ce a lucrat bine, frumos, corect. La fel se intampla si in cazul verificarilor

orale. In evaluarea activitatii elevilor, nota nu este definitorie, ci se urmareste stimularea spiritului natural de emulatie al copilului, evaluarea narativa complexa pentru a marca progresul copilului ca intreg si incurajarea copilului de a cere ajutor, de a se autoaprecia si corecta. 3. Care este implicarea parintilor in educatia copiilor inscrisi in acest program de invatamant? Parintii si cadrele didactice sunt membri ai asociatiilor Waldorf – ONG-uri care sprijina activitatea fiecarei scoli si gradinite. Asociatiile parintilor sunt membre, la nivel national, ale Federatiei Waldorf din Romania – for ce coordoneaza miscarea Waldorf din Romania. Se organizeaza scoli ale parintilor, serbari, mici targuri in care se vand produse lucrate de elevi si parinti, sunt ascultate si incurajate initiativele parintilor pentru imbunatatirea scolii si a activitatilor desfasurate. Parintii nu platesc taxe scolare, ci doar o cotizatie lunara stabilita de fiecare asociatie (intre 3 si 6 euro). Mijloacele moderne de comunicare: telefonul mobil si internetul sunt folosite de profesori pentru a fi permanent in legatura cu parintii, pentru a transmite si primi informatii despre copii. 4. Cum se adapteaza un copil care a studiat in clasele primare intr-o scoala Waldorf la o scoala traditionala? Alternativa Waldorf include toate ciclurile de invatamant: preprimar, primar, gimnazial si liceal si ne dorim ca toti copiii inscrisi la Waldorf sa parcurga toate ciclurile in alternativa. Am luat in calcul insa si posibilitatea transferarii copiilor in si din invatamantul traditional si de aceea, curriculum-ul Waldorf este conceput astfel incat la fiecare final de ciclu de invatamant elevii sa detina cel putin acelasi volum de cunostinte ca si cei din invatamantul traditional. Din semnalele pe care le avem, nu au fost probleme de adaptare. S-a apreciat spontaneitatea, creativitatea, fantezia, gradul sporit de implicare al elevilor veniti de la Waldorf, dar si o anumita tendinta de a cere sa fie tratati egal si corect de catre profesori. Am avut si cazuri de elevi/parinti care au optat pentru intoarcerea la invatamantul traditional, iar dupa cateva luni au cerut sa fie reprimiti la Waldorf. 5. Care sunt avantajele si dezavantajale acestei alternative educationale? Avantaje: “Marele avantaj este ca pedagogia Waldorf formeaza, iar cea din traditional informeaza.”– este o afirmatie des auzita. Afirmatia este partial adevarata. Fara informatie, formarea nu este posibila. Scoala Waldorf isi doreste sa creeze in clasa o imagine a lumii. Cunostintele sunt deci un mijloc puternic si de neinlocuit pentru formarea elevului. Dovada ca la Waldorf se face si carte o constituie si rezultatele foarte bune obtinute la examenele de bacalaureat (in fiecare an), procentul de promovabilitate fiind si in aceasta vara

net superior celui din traditional: 94% la Liceul Waldorf Timisoara, 83% la Liceul Waldorf Iasi, 75% la Liceul Waldorf Bucuresti. Dezavantaje: Un dezavantaj pentru parinti este acela ca datorita unor false informatii, se zvoneste ca alternativa Waldorf ar fi pentru copii cu deficiente, cu cerinte educative speciale. Atunci, deseori, a-ti da copilul la Waldorf este considerat echivalent cu a recunoaste public ca ceva e in neregula cu propriul copil. Un alt dezavantaj pentru parinti este ca trebuie sa acorde mai mult timp pentru sedinte, serbari, excursii, alte activitati organizate de scoala si de asociatie. Pentru elevi, as vedea ca dezavantaj faptul ca alternativa Waldorf a fost obligata sa aleaga dintr-un numar limitat de profiluri de licee pe cel care se apropie mai mult de specificul sau – am ales profilul filologie. Din pacate, nu am putut crea un nou profil liceal – profilul Waldorf. Pentru elevii care doresc specializarea timpurie pe profiluri ca matematica – informatica nu avem posibilitatea sa-i ajutam. Un alt dezavantaj este faptul ca baza materiala a scolilor Waldorf: cladiri (sali de clasa), sali de sport, ateliere, etc., desi vorbim de invatamant de stat, a fost realizata din finantari externe si munca parintilor (Bucuresti, Cluj, Timisoara, Simeria, Sibiu –Rosia), statul roman negasind solutii in acest sens. La Iasi, Liceul Waldorf este “inghesuit” de 20 de ani in 6 sali de clasa (doua schimburi) dintr-o scoala traditionala. 6. Prin ce se diferentiaza alternativa educationala Waldorf de sistemul traditional de invatamant? Fundamentul pedagogiei Waldorf il reprezinta antropologia si psihologia dezvoltarii, asa cum au fost prezentate pentru prima oara de catre Rudolf Steiner (1861-1925), in ciclul de conferinte „Antropologia generala ca baza a pedagogiei” (1919). Cadrele didactice trebuie sa aiba pregatire in pedagogia Waldorf, sa se autoeduce in mod corespunzator si sa se perfectioneze continuu din punct de vedere profesional. Baza educatiei si predarii in scolile Waldorf este un curriculum-cadru care stimuleaza cadrele didactice in a-si elabora individual predarea. 7. Pedagogia Waldorf poate fi aplicata doar in scolile Waldorf sau pot fi infiintate clase Waldorf si in scolile traditionale? Forma juridica adecvata scolilor, gradinitelor si altor unitati de invatamant este cea de unitate independenta, care se organizeaza prin participarea tuturor celor implicati in procesul educational. Desigur, intr-o prima etapa, pana se ajunge la „cresterea” suficienta a unitatii de invatamant Waldorf - conform legislatiei din domeniul educatiei - orice gradinita, scoala sau liceu Waldorf porneste prin infiintarea de grupe, clase, structuri Waldorf integrate in gradinite, scoli, licee din invatamantul traditional.

8. De ce ati ales sa predati intr-o scoala Waldorf? Am avut privilegiul de a cunoaste si de a profesa in alternativa educationala Waldorf din anul 1993-1994. Eram director de scoala, inspector metodist al ISJ – Iasi si ma straduiam sa-mi fac datoria de dascal cat mai bine. Ceva imi lipsea totusi...Am considerat mereu ca, pe langa superficialitate/diletantism, rutina reprezinta un pericol major pentru toate cadrele didactice din invatamantul romanesc. Acesta a fost unul din motivele principale pentru care am ales alternativa Waldorf – teama de a nu deveni o prafuita placa de patefon, un program de calculator care se reinitializeaza o data la patru ani pentru o noua serie de elevi. Pedagogia Waldorf nu mi-a oferit „retete”, metode, material didactic standardizat, ci m-a invitat sa mi le creez singur dupa o aprofundata pregatire in domeniul cunoasterii copilului din punctul de vedere al antropologiei lui Rudolf Steiner, dupa multe cursuri teoretice si artistico/practice. Un alt aspect pe care il apreciez in pedagogia Waldorf este ca a redescoperit intrebarea „De ce?”, intrebare pe care ar trebui sa si-o puna orice cadru didactic atunci cand isi alege continuturile, auxiliarele didactice, metodele si mijloacele de predare pentru fiecare clasa de elevi. Adrian Condrea Institutor, grad didactic I, titular – Liceul Waldorf Iasi Absolvent al Liceului pedagogic “V. Lupu” – Iasi si licentiat al Facultatii de Drept – Bucuresti Experienta la catedra – 30 de ani, in alternativa Waldorf - 17 ani Din anul 2009, director executiv al Federatiei Waldorf din Romania; "Sunt casatorit, sotia mea este medic de familie si avem o fetita, Daria, care a implinit varsta de 6 ani. Imi place sa ma joc cu Daria si sunt fericit cand observ ca si ei ii place sa ma aiba partener de joaca. Spunem (inventam) povesti impreuna, le punem "in scena", desenam, pictam, construim, modelam, facem clatite impreuna (ea le umple), ne jucam in parc. Mergem la pescuit impreuna chiar daca ea elibereaza toti pestii prinsi. Ii place mult sa mearga la un curs de dans, insa niciodata nu am fost interesati de latura competitionala a acestei activitati, de concursuri." Carti recomandate Erhard Fucke – Linii fundamentale ale ale unei pedagogii a vârstei tinere R.Steiner – Discuţii de seminar şi conferinţe asupra planului de învăţământ Wolfgang Wunsch – Educaţia prin muzică Rudolf Steiner – Cunoaşterea omului şi structurarea învăţământului Rudolf Steiner – Educatia copilului… Rudolf Steiner – Observarea naturii. Matematica

Traista cu povesti Fiul lui Dumnezeu, Povestea vâscului, Povestea lui Lucifer , Revelaţiile vieţii , Crezi în Dumnezeu? , Minunata imagine, povestea imaginii , DARUL CEL MAI PREŢIOS (poveste cu tâlc) , Izvorul de mir , Lumea este minunată şi viaţa merită trăită!

Proiecte ale scolii Waldorl din Iasi „În oglinda istoriei” Interval de desfăşurare: martie 2010 – iunie 2012 Acest proiect este unul educativ şi îşi propune să realizeze o colaborare între mai multe şcoli, din judeţe diferite: Braşov, Harghita, Botoşani şi Iaşi. Scopul colaborării este transmiterea şi schimbul de informaţii istorice, folclorice şi culturale. De asemenea, îşi propune să formeze elevii de gimnaziu în spiritul aprecierii trecutului istoric şi să valorifice modelele exemplare propuse de acesta. Cunoscând istoria, putem să învăţăm din lecţiile înaintaşilor noştri, preţuind pacea şi demnitatea naţională, fără să folosim fraze bombastice. Elevii vor primi lecţii de istorie şi etnografie, vor participa activ, ei fiind subiectul şi obiectul tuturor activităţilor. Etapele proiectului: 1.Etapa întâi: „Sunt mândru de oraşul meu” 2.Etapa a doua: „Obiceiuri populare nepieritoare” 3.Etapa a treia: „Să ne preţuim frumuseţile!” Până în prezent s-a desfăşurat prima etapă. Elevii şcolii au efectuat o excursie între 23-25 aprilie 2010 în localităţile Braşov şi Miercurea Ciuc unde s-au întâlnit cu elevii din şcolile implicate în proiect. Au realizat activităţi comune: concursuri pe echipe, vizite de cunoaştere a oraşului Braşov.

Anul acesta, în intervalul 6-8 mai 2011 elevii din oraşul Braşov vor veni în vizită la Iaşi unde se va desfăşura a doua etapa din proiect. Programul va cuprinde: concursuri pe echipe, vizitarea oraşului Iaşi şi a unor muzee, vizionarea unor spectacole de teatru. A treia etapă se va desfăşura anul viitor când toţi elevii implicaţi în proiect vor participa la o tabără de creaţie. Locaţia va fi stabilită de comun acord de toate şcolile implicate în proiect. Profesorii coordonatori din partea şcolii sunt: Olimpia Popescu, profesor limba şi literatura română, Mihaela Ichim, profesor geografie, Simona Hrap, profesor istorie şi Oana-Elena Andone, limba engleză „Biodiversitatea în Delta Dunării” Interval de desfăşurare: iunie 2010 – iunie 2012 Proiectul promovează educaţia pentru protecţia mediului şi se adresează elevilor din învăţământul preuniversitar, dar şi cadrelor didactice, diriginţilor şi coordonatorilor de programe şi proiecte. În acest proiect sunt implicaţi 40 de elevi de clase liceale de la următoarele şcoli: Liceul Waldorf Iaşi, Grup Şcolar Chimie “Radu Cernătescu” Iaşi şi Grup Şcolar „Vasile Bacalu” Mahmudia, 8 cadre didactice şi un număr de 2 parteneri: Agenţia de Protecţia Mediului Iaşi şi Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Tulcea. Pentru desfăşurarea activităţilor din proiect s-a ales Delta Dunării, staţiunea Mahmudia. Copiii vor fi învăţaţi să descopere adevărata frumuseţe a unui peisaj, să respecte locurile prin care trec fără a provoca distrugeri sau a lăsa resturi de ambalaje, să dea o lecţie adulţilor, părinţi sau străini, prin comportamentul lor ecologic. Ţinta este de a le trezi interesul şi sensibilitatea pentru ceea ce este frumos. Natura oferă întotdeauna posibilitatea de a corecta unele orientări greşite ale firii sau de a dezvolta ceea ce este bun, cu condiţia ca educatorul să fructifice această posibilitate.

Etapele proiectului: 1. ”Flora şi fauna specifică Deltei Dunării” 2. „Flora şi fauna Podişului Moldovei” Debutul proiectului a avut loc cu o excursie de studiu în zona Rezervaţiei Mondiale a Deltei Dunării. Elevii au cules probe de apă din Dunăre şi le-au analizat în laborator, au studiat flora din zonă, au realizat picturi şi postere, o machetă şi au vizitat Muzeul de Ştiinţe Naturale din Tulcea.

În toamna anului 2011 elevii din Mahmudia vor vizita oraşul Iasi pentru a realiza activităţile prevăzute în proiect. Profesorii coordonatori din partea şcolii sunt: Mihaela Ichim, profesor geografie, Oana-Elena Andone, profesor limba engleză, Simona Hrap, profesor istorie, Olimpia Popescu, profesor limba şi literatura română, Liliana Anton, profesor chimie-fizică.

Proiectul în parteneriat cu scoţienii Şcoala Waldorf din Edinburgh-Liceul Waldorf Iaşi Interval de desfăşurare aprilie 2006 – august 2006, prima etapă şi august 2007, a doua etapă. A cuprins două etape: Prima etapă a purtat denumirea de: „Toghether” În primăvara anului 2006 un grup de elevi scoţieni au făcut deplasarea în şcoala noastră însoţiţi de 3 cadre didactice. Activităţile desfăşurate au constat în lucru la terenul şcolii noi iar în final au beneficiat de o seară românească, unde elevii şcolii noastre au pregatit bucate tradiţionale şi au dansat pe muzică populară autentic românescă. Elevii scoţieni au învăţat dansuri populare şi au fost foarte încântaţi. În vara anului 2006 un grup de elevi din şcoala noastră, însoţiţi de d-le profesor Oana-Elena Andone, Mihaela Ichim şi Verginia Petrovici au făcut deplasarea în capitala Scoţiei-Edinburgh. Elevii noştri au fost cazaţi în familii scoţiene. Au avut astfel ocazia să cunoască modul de viaţă şi tradiţiile acestora. Activităţile desfăşurate au constat în realizarea în curtea şcolii lor a unui cuptor pentru făcut pizza. De asemenea am beneficiat de numeroase vizite la muzee, castele şi o întâlnire chiar cu primarul oraşului Edinburgh.

A doua etapă a purtat denumirea: „Diferiţi, dar totuşi împreună” În vara anului 2008, luna august au sosit în ţara noastră un grup de elevi scoţieni împreună cu 2 profesori care au realizat activităţi în şcoală şi la terenul şcolii noi. Tot în acea perioadă am efectuat o excursie la Bran, vizitând şi oraşele Braşov, Sinaia şi toate obiectivele turistice din aceste oraşe. Elevii scoţieni au fost foarte încântaţi de obiectivele vizitate.

Asociaţia Waldorf Iaşi a fost înfiinţată pentru a sprijini activitatea Liceului Waldorf din Iasi. Principalele scopuri ale asociaţiei Waldorf Iaşi sunt: Dezvoltarea şi sprijinirea pregătirii continue a învăţătorilor şi profesorilor care predau în Liceul Waldorf Iaşi (grădiniţă şi clasele I-XII); Promovarea Asociaţiei Waldorf şi a învăţământului Waldorf la nivelul judeţului Iaşi; Îmbunătăţirea bazei logistice şi dezvoltarea infrastructurii şcolii Waldorf; Promovarea şi sprijinirea formării comunităţii locale Waldorf.