Tiparituriromanesti Wordpress Com 450-401 a250

CRONICI MOLDOVENEȘTI ȘI MUNTENEȘTI

LISTA ARTICOLELOR POSTATE

ROMÂN, ROMÂNESC, ROMÂNIA (ÎNAINTE DE 1859)

Tipărituri vechi românești sau despre români

05 NOI 2013

Costache Negruzzi, Aprodul Purice, Iași, 1837

Articole recente Pomelnicul bisericii din Șcheii Brașovului (1753) Catavasier, Râmnic, 1747 (cântec de stea) Nicolae Dimachi, O adunari a trii cucoani Hora von Otzellowitz, Harta celor cinci ţinuturi moldovenești, 1790 Costache Negruzzi, Păcatele tinereţelor, Iași, 1857

Tiparituriromanesti Îmi place 1.180 de persoane apreciază Tiparituriromanesti.

Plugin social Facebook

Blogroll Aprodul Purice. Anecdot istoric. De C. Negruţţi. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.

Antique Books Arhivele Naţionale ale Ungariei Bibliografia românească veche (1508 – 1830) Biblioteca Bodleiană

Biblioteca Digitală a Bulgariei Biblioteca Digitală a Elveţiei Biblioteca Digitală a Macedoniei Biblioteca Digitală a Republicii Moldova Biblioteca Digitală a Serbiei Biblioteca Digitală a Ungariei Biblioteca Digitală a Universităţii din Ioannina Biblioteca Digitală Matica Srpska Biblioteca Digitală Naţională a României Biblioteca Digitală Transsylvanica Biblioteca Naţională a Ucrainei „V. I. Vernadskogo” Biserici din Iași British Library Cambridge Digital Library Citate despre români Cristian Negrea blog Cărţi vechi și rare Dacoromanica (digibuc) Dacoromanica (vechi) Documentare despre Istoria Iașului Documente românești Drumurile lui Spetcu Eniclopedia Dacica Europeana Gallica George Damian Aprodul Purice

Html to Pdf Converter Iașul Cultural

Ciocărlia cea voioasă în văzduh se legăna

Manuscriptorium

Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri sărba,

Manuscrise digitizate Sibiu

Plugariul cu hărnicie s-apucasă de arat

Manuscrise digitizate Vatican

Pământul ce era încă d-al său sânge înundat;

Meglenoromânii

Uitas-acum Moldovanul trecutele lui nevoi,

Monedele Moldovei și Valahiei

Și cu fluerul la gură, păstorașul lângă oi,

Muzeu Virtual de Carte

Cânta dragostele sale. Vai mie! nu putea ști,

Românească Veche

Că vrăjmașu-ntr-a lui ţară stă gata a năvăli.

Nelu Crăciun blog Old Printed Books

Hroiot Comandirul falnic a dârjilor ungureni,

Revista Hiperboreea

Nu putea înghiţi ciuda ce avea pe Moldoveni —

Starie knigi (cărţi și periodice

Care în mai multe rânduri, pururea-i au arătat,

vechi rusești)

Că nume de viteaz mare pe nedrept ș-au câștigat —

Taraba cărţilor de altădată

Deci auzind cum că Stefan Domnul lor atunci s-afla

World Digital Library

În ţinuturi depărtate, având cu el oastea sa, Socoti că-i bun prilejul de el a să folosi, De Moldoveni și de Stefan odată a-ș răsplăti; Să poată c-o lovitură acea rușine spăla, Ce româneștile arme săpasă pe fruntea sa.

Așadar adunând noaptea pre toţi Ofiţerii sei, Le spusă a lui socotinţă, și le zisă: Fraţii mei! Știţi c-acești români selbatici, vrăjmași aprigi, ne-mpăcaţi, Uciseră multă gloată dintr-ai noștri bravi soldaţi;

Alfabet de tranziţie Alfabet latin vechi Ardeal Arhive Aromâni Autori bizantini Banat

Știţi că îmbătaţi de sânge în ţara noastr-au întrat, Și că foc și pustiire pe urmă-le au lăsat; Iar noi care bărbătește ne lupta n-am lipsit,

BAR Iași

Basarabia BCU Iași Buda

Carte religioasă Carte străină Constantin Brâncoveanu

De abia numai prin fugă viaţa ne-am mântuit,

Cronici Călătorii Daci Dacia

Ș-atâte cununi de dafne ce-n războae am adunat

Dicţionare vechi Dimitrie Cantemir

Moldovanul cel obraznic în picioare le-au călcat;

Documente Dosoftei Geografie

Au doar această necinste, batjocorire și rău,

Gheorghe Asachi Gramatică

N-a să aibă răsplătire de la dreptul Dumnezeu?

Heraldică Hărţi etnice Hărţi vechi

N-a să mai sosască vremea să ne răsbunăm și noi,

Inscripţii vechi

S-arătăm c-în Unguri curge sânge de viteji Eroi?

Istoria învăţământului

Vremea este îndămână, prilejul favoritor,

Limba ză Limba germană

Oastea le este departe, și cu ea-i și Domnul lor;

Limba greacă Limba latină

Mergiţi dar, șî-n astă noapte catanile vă gătiţi

Limba rusă Manuale vechi

Și când va miji de zioă, cu toţii pe cai să fiţi,

Manuscrise Matei Basarab

Ca cu-n marș repede, grabnic, fară veste să-i călcăm Și cine sânt Ungureanii și Hroiot să le-arătăm.

Istoria dreptului

Istorie

Mihail Kogălniceanu Mihai Viteazul

Moldovlahia Muzee Muzică veche

Periodice Poze

Să măgulea Ungureanul cu visul amăgitor,

Numismatică Paris

C-o ţară făr-apărare va pustii pre ușor,

vechi robi ţigani

Ș-întru a sa nebunie acum părea că vedea

Sankt Petersburg secolele IV-X

Lacrămile cum să varsă, și sângele cum curgea;

secolele XI-XIII secolul XIV

Dar dreptatea Provederii n-au putut îngădui,

secolul XIX secolul XV

Gândul seu cel sângeratic să se poată săvârși,

secolul XVI secolul XVII

Și Dumnezeu milostivul p-al seu norod credincios,

secolul XVIII secolul XX

Nu-l va lăsa în călcarea Ungurului furios. Deci Sfântul Duh cu-ndurare pe un romăn nestăvind, Ce de mult să afla încă între Ungureni slujind,

România românie

Slavonă Steme reunite Tipografia Institutul Albinei Unirea Ţărilor Române Vasile Lupu

Veniamin Costachi Versuri Viena Volohi Vulturul bicefal

Ștefan cel Mare Ţara

Moldovei Ţara Românească

Arhive aprilie 2014 martie 2014 februarie 2014 ianuarie 2014 decembrie 2013 noiembrie 2013 octombrie 2013 septembrie 2013 august 2013 iulie 2013 iunie 2013 mai 2013 aprilie 2013 martie 2013 februarie 2013 ianuarie 2013 decembrie 2012 noiembrie 2012 octombrie 2012 septembrie 2012 august 2012 iulie 2012 iunie 2012 Și carele auzise tot planul acel cumplit,

mai 2012

Ce-asupra patriei sale Ungurii au slimuit,

aprilie 2012

Măcar că era nemernic, pribegit din ţara sa

martie 2012

Însă simţire română în inimă-i tot s-afla;

februarie 2012

Așadar în vălmășagul ce gătirea prileji,

ianuarie 2012

Încălecând cu grăbire cătră Moldova porni.

decembrie 2011

După ce eși din lagăr alergă necontenit

noiembrie 2011

Toată noaptea, păn-ajunsă când soarele au răsărit

octombrie 2011

În oraș la Roman, unde pe părcălabul găsând, Primejdia care vine abia a-i spune apucând,

De trudă și osteneală au și căzut leșinat Iar calul seu lângă dânsul răsuflare’ ș-au și dat.

Top Rated Posts

De îndată Părcălabul un minut n-au zăbovit Și un curier în pripă, la Stefan au și pornit;

All | Today | This Week | This Month

Iar satelor de pe mărgini, porunci a să găti Cu coase, săcuri, topoare cu ce vor putea găsi,

Ștefan cel Mare scrie papei Sixt

Totodată dând de știre și pe la boierinași

al IV-lea despre propunerile lui

Ca cu oamenii de oaste, cu ai lor vecini și slujbași,

Uzum Hassan (1474)

Cu toţii cu mic și mare, să grăbeasc-a alerga

5/5 (8 votes)

La șesurile Moldovei unde și el să afla;

Împăratul Leopold I recunoaște

Apoi strângând Călărașii și parte din tărgoveţi

libertatea românilor din Ardeal de

Înarmaţi cu lănci, cu săbii, cu arce și cu săneţi,

a păstra credinţa ortodoxă (1701)

Să trasă din târg afară cu mica urdia sa,

5/5 (7 votes)

Și pre dușman fără frică ca să vie îl aștepta [...]”

Ioan Doncev, Cursul primitiv de

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași Posted in Uncategorized and tagged BCU Iași, Constantin Negruzzi, Ștefan cel Mare, Ţara Moldovei, Istorie, secolul XIX, secolul XV, Tipografia Institutul Albinei, Versuri | Scrie un comentariu

limba rumânâ, Chișinău, 1865 5/5 (4 votes) Johannes Tröster, Vechea și Noua Dacie germană, Nürnberg, 1666 5/5 (4 votes) Povestiri din Spaimile Vrăjitorești, București, 1839 5/5 (3 votes)

04 NOI 2013

Gheorghe Asachi, Poezii, Iași, 1836

Encolpiul doctorilor sau Medicina practică, Iași, 1849 5/5 (3 votes)

Meta Înregistrare Autentificare Flux RSS pentru posturi Flux RSS comentarii WordPress.com

Abonare la blog Scrieţi mai jos adresa de e-mail pentru a primi cele mai noi articole

Click aici

„Poezii a lui Aga G. Asachi, mădulariu Academiei de Roma. Eșii. În Tipografia Albinei. 1836.

Înainte-cuvânt. Toate limbele au început a lor carieră literară prin Poezie, pentru că simţirea, ce este a ei mumă, timpuriu să deșteaptă în om, când cunoștinţile să căștigă numai prin îndelungate ostenele. Această plecare cătră versuire, să însamnă și între Români, mai ales de când raza culturei au început a ni lumina. De asemene au fost și acele întăi a mele îndeletniciri, din care, ca o pârgă literară, câte au scăpat de focul anului 1827, cutez astiz a da la lumină următoarea Culegere. Îndreptat de pilde clasice și de firea limbei, m-am sirguit a urma sistemei care cere: ca Poezia, ce este productul cel mai ales a cugetării prin simţire înălţată, să răsune prin ziceri elegante și armonioase, încăt de asemene prelucrată fiind limba, va putea odineoare a să arăta vrednică de a ei strălucită spiţă cu acea Italiană.

Întăile mele compuneri Românești sănt din 1812, din care unele pe rând, răzleţite, sau fost publicat. Înaintindu-mă cu această cercare, în deosebite feliuri scrisă, doresc a îndemna pe iubitorii de Poezie, ca prin a lor talant să îndeplineză un ram atâta de plăcut, carile spre bine va înriuri asupra limbei și haractirul compatrioţilor. G. Asachi. Eșii 1 Martie 1836.

Cătră Italia 1812 Odă Vă urez frumoase ţermuri ale Auzoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărţite d’Apenin, Unde lăngă dafin verde crește olivul cel ferice, Unde floarea nu să trece subt un ceriu ce-i tot senin, Unde monumenturi mândre-a lumei domnitoarei ghinte Înviază mii icoane la aducirea aminte. Vă urez!.. că cine poate fără sevas ș’umilinţă, Acea pulbere să calce al Iroilor mormânt? Ce în curs de ani o mie a stătut în biruinţă, Ș’astăzi vii sânt prin ecsemple de virtute și cuvânt.

Încât în asemănare, nu au fost subt orice nume Mai măreţ nimic nici trainic de când omul este-n lume. Pe a Tibrului șes Roma tăbărâtă-i ca un munte, Din palaturi surupate și mormânturi adunat, Între care Capitolul o căruntă nalţă frunte, Ce de varvari și de timpuri cu respect i s-a pastrat; Unde un popor de statui, a lui Fidias urzire, Vânta Greciei ș’a Romei îmi arată la privire. Între sfărămate temple, obelisce și coloane; Ca un turm de fer întreagă stă colona lui Traian, Pre ia văd Istrul să pleacă Iasienei legheoane, Cum cu patria sa pere a Decebalului oștean. Și cum în deșărta Dacie popor nou să-ntemeiază, De unde limba, legi și nume a Românilor derează. Când în codru, vechiu stejarul au răpus de bătrăneţe, Din a sa mânoasă ţărnă cresc plăcute floricele, Așa dup’a Romei paos în alese frumuseţe, Răsărit-au noi luceferi prin Ariost și Rafaele,

Galileu, Colomb, ș-Italiei; ce prin genia lor luce, Ca-n vechime lumea astăzi necurmat tribut aduce.

În grădina asta Europei, unde rostul dulce sună, Zugrăveala și armonia, prin un farmec au supus Pe a lumei Domni și sclavii, carii purure s-adună Plini de dorul ammirărei, de la Nord și de l’Apus; Un Român a Dacei vine la strămoși, ca să sărute Ţărna de pe a lor mormânturi și să-nveţe a lor virtute!

La întroducerea limbei naţionale în publica îmvăţătură Sonnetu Cele neguri ce-s în ripa Aheronului născute, A lor aripi întinsesă prest’ al Dachiei câmpie, Iar fantomi a nopţei oarbe, prin un somn de trăndăvie, Ţănea mult timp îngănată a Românilor vârtute. Musele’n nemernicie spăimântate umbla și mute, Neputând a Patrii limbă din uitare să învie, Și păstorii numai singuri cu-ntristată armonie, Românesc răsuna cântic pre cimpoi și alăute. Însă Pronia ‘ndurată a sfărmat fatale fiere, Ș-a doritului luceafăr ni răsare acum scântea, Ce pre soarile minește de la depărtate sfere. Așteptând Românii ziua, când văzusă raza’ntea, Înălţând spre ceriul ochii, c-un suspin de mângâiere, A’nvierei nostre, zis-au, ziua-ntăi va fi acea!”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași Posted in Uncategorized and tagged BCU Iași, Călătorii, Dacia, Ţara Moldovei, Gheorghe Asachi, Istoria învăţământului, secolul XIX, Tipografia Institutul Albinei, Versuri | Scrie un comentariu

30 OCT 2013

Vasile Alecsandri, Protestaţie în numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu, 1848

Protestaţie în numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu

„În numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu! Fraţilor romăni din toată Romănia! Vă chem să fiţi marturi la nelegiuirile guvernului Prinţului Moldovei, Mihail Sturza, carele de patrusprezece ani s-au arătat prin toate faptele sale dușmanul cel mai aprig al naţiei noastre! Veniţi cu toţi să protestăm în faţa lumei împrotiva sistemului varvar și corrumpător ce au întrebuinţat pănă acum acest Domnitor pornit de patimi, spre a ţinea Moldova în lanţuri și în întunecime! Veniţi cu toţi să protestăm în numele Patriei, a Omenirei și a lui Dumnezeu, înprotiva tiraniei machiavelice a acestui om care nu respectează nici Patrie, nici Omenire, nici Dumnezeu! De 14 ani, Mihail Sturza, stăpănit de nesaţiul iubirei de argint, se slujește de măsurele cele mai arbitrare, și de chipurile cele mai nerușinate pentru de a-și îndestula patima răpirei; dar, spre nenorocirea ţării, acea patimă este neîndestulată, căci ea nu are hotare.

De 14 ani, Mihail Sturza înarmat cu otrava corrumperei stinge simţirele de omenire și de cinste din inimele supușilor sei, degradează caracterul naţiei, o comprometează în ochii Evropei și îi dă o direcţie care îl duce pe calea peirei.

De 14 ani, Mihail Sturza răstălmăcește și calcă cuprinsul Reglementului Organic în interesul seu particular. El vinde rangurile boieriei; vinde posturile statului de la cele mai mici pănă la cele mai nalte; vinde scaunele clerului; vinde hotărirele judecătorești; vinde măsurile istrative; vinde cinstea, vinde cugetul oamenilor; vinde drepturile Patriei noastre! El vinde orice se poate vinde sau nu, și adună aur peste aur, milioane piste milioane pe care le scoate afară din ţeară pentru ca să o sărăcească încă mai mult! De cănd s-au suit pe tron, Mihail Sturza a luat Moldova în arendă, și așa de strașnic

a stors-o în mănele sale părintești, că din venitul de 12.000 galbini ce avea la anul 1834, el au izbutit a avea în zioa de astăzi 1848, un venit de mai mult de 200.000 galbeni. De când au apucat sceptrul în mănă, Mihail Sturza nemulţămindu-se numai cu înmulţirea averilor sale din averea ţării, a ţintit necontenit la dărămarea naţiei noastre. Pe toţi oamenii cu iubire de dreptate i-au depărtat din slujbele Statului, sau deși au încredinţat posturi la unii din ei, au căutat să-i comprometeze în ochii obștiei, pentru ca nici un Moldovan să nu rămâe nepătat și pentru ca toţi să fie instrumenturi oarbe ale patimilor sale. Pe toţi bunii patrioţi ce s-au împotrivit sistemului său de corrumpere, i-au prigonit și îi prigonește ăncă cu o dușmănie neîmpăcată. Pe mulţi răi huliţi de opinia publică i-au adunat pe lăngă tronul seu și le-au înlesnit mijloace de prădăciuni fără margini. Pe ţarani i-au adus în cea mai crudă și mai jalnică stare prin asupriri nesfârșite, și la cel mai de pe urmă grad de ticăloșie prin biruri grele și rău împărţite. Toate mijloacele de propășire a neamului românesc din Moldova le-au nimicit; școalele le-au lăsat în neîngrijire; Academia din Iași a desfiinţat-o pe jumătate; lanţuri tiparului au pus; foile publice cele mai bune le-au închis; întreprinderile de îmbunătăţiri publice le-au oprit! și toate aceste fapte nelegiuite leau desăvârșit prin poronci arbitrare și împrotivitoare atăt obiceiurilor și pravelilor pământului cât și cuprinsului Reglementului! [...]” Sursa: www.digibuc.ro Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, Ţara Moldovei, Istorie, România, secolul XIX, Vasile Alecsandri | Scrie un comentariu

23 OCT 2013

François Recordon, Scrisori despre Ţara Românească, Paris, 1821 (clima)

„Temperatura din această ţară, ca și aspectul ei sunt foarte deosebite după diferitele locuri în care le observi: de pildă aerul este foarte răcoros în munţii dinspre miazănoapte, pe când în partea de miazăzi căldura este foarte mare. La București (Bukarest), unde temperatura este moderată, termometrul lui Réaumur, așezat la umbră, se ridică câteodată vara până la 29° și 30° (37.5°C) și coboară iarna până la -12° (-15°C). Ţara Românească (La Valachie) este expusă unor vânturi foarte puternice: cele care bat la începutul verii și care se pornesc de obicei la câteva clipe după asfinţitul soarelui, pot fi comparate cu marile furtuni; vârtejul de praf pe care-l ridică, norii întunecaţi care le însoţesc îngrozesc adeseori pe cei mai slabi de înger, care le iau drept semne prevestitoare

ale unor cutremure de pământ, care nu sunt prea rare aici. S-au produs chiar unele violente în diferite epoci: se pomenește mai ales cel din octombrie 1802, care a lăsat o impresie adâncă asupra românilor (Valaques). Vântul de răsărit, care aproape în toate celelalte părţi din Europa aduce secetă, provoacă în Ţara Românească ploi îmbelșugate; acestea provin din masele de aer aduse în această ţară și care, trecând deasupra Mării negre, vin încărcate cu foarte multe particule de apă ce formează apoi norii și ploile revărsate asupra Ţării Românești. Deși la București sunt ani cu foarte multă zăpadă iarna și ploi foarte bogate primăvara, nu se constată totuși mai multe zile umede decât uscate; aș spune chiar după propriile mele observaţii atente, că nu cred să fi căzut pe pământul acestui oraș mai mult de 15-16 degete de apă (405-432 mm) în // tot cursul anului 1817 [...] Înălţimea medie a barometrului la București este de 27 de degete și jumătate.”

Sursa traducerii: Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea, vol. I (1801-1821), București, 2004 (pe www.digibuc.ro) Sursa imaginilor: François Recordon, Lettres sur la Valachie, Paris, 1821 Posted in Uncategorized and tagged Carte străină, Călătorii, Ţara Românească, Istoria meteorologiei, Limba ză, Paris, secolul XIX | Scrie un comentariu

19 OCT 2013

Modul de viaţă al ţăranilor români din Banat descris de Arthur și Albert Schott (1845)

„Basme valahe”

„Probe alcătuite din propoziţii legate logic sprijină afirmaţia că valaha este precumpănitor romanică. Trimit în această privinţă la parabola fiului risipitor, pe care Kopitar o citează mai întâi în daco-valahă, apoi în macedo-valahă. O altă dovadă sunt următoarele fragmente de cântece care se găsesc, de asemenea, la (Eftimie) Murgu și care, după cum spune el, sunt luate din gura poporului de rând. În vreme ce locuitorii de la șes și din orașe s-au înstrăinat de mult de limba și, în genere, de obiceiurile străvechi, poporul de jos, mai cu seamă din ţinuturi izolate, le rămâne acestora multă vreme credincios, oferind astfel, pe de-o parte, un sprijin pentru cunoașterea trecutului îndepărtat, pe de alta, celor lucizi din păturile de sus un îndreptar luminos care să-i scoată din rătăcire și să-i readucă pe drumul drept. Puritatea acestor strofe, și deci, aceea a limbii vorbite de oamenii de rând, reiese din faptul că Murgu le-a putut însoţi de traducerea lor literală în latină.

Deoarece, indiferent de valoarea pe care o au pentru problema noastră, ele pot oferi o lectură plăcută, le-am adăugat, în vederea celor care nu cunosc niciuna din aceste două limbi, traducerea corespunzătoare germană.

4. Psihologie și mod de viaţă În calitate de lucrători, deși li s-ar putea aduce numeroase reproșuri, valahii nu aparţin cetăţenilor lipsiţi de destoinicie. Și mai puţin decât bărbaţilor ar fi de imputat ceva femeilor, despre care se poate mai degrabă spune că sunt motorul vieţii casnice. Femeia valahă toarce, coase, ţese, spală, coace, gătește, crește și hrănește copiii, toate astea alături de munca la câmp sau de activităţile lucrative propriu-zise pe care le împarte cu bărbatul. Acesta

își umple timpul, pe care ea îl folosește în gospodărie, cu treburi cetăţenești. Aici intră, firește, și lungile dezbateri publice, desfășurate în piaţa din faţa bisericii sau a postului de poliţie, în legătură cu soarta comunităţii, prilej cu care destul de des își găsește locul și popasul la cârciumă. Dacă valahul are o mare aplecare către dolce farniente și către o viaţă tihnită de domn, iar la muncă nu se arată nici pe departe atât de voinic și de viguros ca maghiarul, totuși nu i se poate tăgădui eficienţa. Căci nici un popor nu cultivă atât de frumos porumbul, acest fruct al cărui nume în dialectul germanei de sud, welschkorn (grâu romanic), îl desemnează ca fiind o moștenire specială a popoarelor romanice; de asemenea, valahul nu cultivă defel cea mai neînsemnată parte din grâul

bănăţean, binecunoscut în comerţ. În ce privește însă pomicultura, în special prunii, n-am văzut pe nicăieri livezi mai frumoase ca la valahii din zona de munte [...]” Sursa traducerii: Arthur și Albert Schott, Basme valahe. Traducere, prefaţă și note de Viorica Nișcov, Iași, 2003 Sursa imaginilor: Arthur Schott, Albert Schott, Walachische Mährchen, Stuttgart und Tübingen, 1845 Posted in Uncategorized and tagged Banat, Carte străină, Limba germană, Limba latină, secolul XIX, Versuri | Scrie un comentariu

14 OCT 2013

Ioan Sârbu, Fabule, Chișinău, 1851

„Fabule alcătuite în limba moldovinească de D. Ioan Sirbu. Chișineu

În Tipografia lui Popov 1851

Înainte cuvântare Iubite cetitoriule! Iroii timpurilor trecute ș-au câștigat nume pentru biruinţele lor, iar învăţaţii lumii pentru învăţăturile lor, într-unii lucra mărinimia, într-alţii genia și talentu, însă a tuturor acestor bărbaţi nume au rămas nemuritori. Negreșit, că această a noastră vieţuire deși este numai păn la o vreme și toate sânt supusă putregiunii cu trupul, rămâind duhul nemuritori, dar pănă atunci când să va auzi acel răsunătoriu glas a trâmbiţii, carele ne va scula din pre îndelungata și înmărmurita odihnă, pre rari sau poate nimene nu-ș va aduce aminte de noi, încet-încet ștergându-să cu desăvârșire pomenirea de pe faţa acestui Ocian a vieţii; ca și un fir de pai, când silnicul crivăţ din aria lăcuinţii îl suflă aruncându-l în văpaia pierzării fiinţii lui. Iar numele acelora, nu numai că în timpurile trecute și aceste de acum, dar (poate)

și în cele viitoare, va străbate auzul fieștecăruia. Vechiul Fabulo-scriitor Ezop și acești mai dincoace, precum și Lafonten (La Fontaine) a Franţezilor, a Rosienilor Crâlov și alţii, ș-au câștigat nemuritori nume, nu pentru aceia numai ca să-l căștige, ci pentru ca prin pildele lor atât să se folosească Patrioţii cât și alte ghente. Deci și eu, bunule cetitori! nu că asămănându-mă lor, dar nici acelui Grec Erostrat, carele au ars templul Artemisei din Efes, ce era pus în numărul celor șapte minuni ai vechimei, numai ca să-ș lasă numele său nemuritor, nu, ci pătruns fiind de scânteia dragostei, carele s-au aţiţat în sufletul meu cătră fiii Românești, mai vârtos, văzind că limba aceasta fiind mai fiică a slăvitei și vechei mume Latine, ar fi de trebuinţă a o mai înzăstra, atunci când asămenia lucru să află

tălmăcit în multe limbi; eu nu m-am lenevit a le urma lor, și a traduce aceste Fabule în limba Moldovinească, care socot că îţi vor fi de folos, și cred, că de ai ave ce mai mică picătură de sânge Român, ai sălta văzind în mânile tale această cărticică. Deși în zioa de astăz, nourii cei întunecaţi a neștiinţii s-au râșchirat și razele luminii înfrângându-să străbat cu nemărginit luciu în inimile toturora: omul, a căruia ţântire prevede adâncimia lucrurilor, înţălege mai cu desăvârșire ceia ce este bun, și mai cu atenţie poate giudica care lucruri sânt pentru dânsul mai folositoare; giudicata au luat vârf și s-au suit în jâlţul dreptăţii (de mi-i da voe a zice, că) și pravilele ei să înplinesc cu toată bunacuviinţă, căci de multele rază a luminării toate ale lu(i) s-au agerit; deși ghenealoghia lui nici odinioară nu va slăbi, și ai vede deosăbire // de l-ai asămăna cu cel vechiu, ca și cum, sfărămând o piatră mare proastă, dintr-o bucată să faci un idol pre frumos cu văpsele acoperit, iar cealaltă să o laș firească, și alăturându-le, n-ai crede, că idolul să fie din ace bucată: însă tocmai atuncea, când toate aceste le are, și mintea îi este înălţată și plină de idei, spre a o mai înbogăţi și cu fapte potrivite aceștii de acum fiinţe a minţii lui, ar trebui ca nici odinioară să nu lipsască de la el aduceria aminte de lucrul cel bun, care sălășluindu-să într-însul, îl silește a-l înplini. De aș și face un proverb, că: În vasul ce îl ai plin, În zădar tu mai torni vin;

Au doară te folosește? Nu vezi că să prăpădește? // Dar tu ești întrebuinţat în alte locuri cu numire de …, iar aicea ești ca o piatră în mâna lucrătoriului, care: Cu cât trăești, Cu atâta te cioplești (te înveţi); Și când de tot te pilești, Atunci tu te săvârșăști. Drept aceia, aduc în jitniţa Patriotizmului, acel (m)ic grăunte, carele încă ce întâia oară ar pute sluji de (d)ovadă și semn a dragostei mele cătră tine. Ioan Sirbu.

Broasca și boul O broască văzind on Bou pe mal că’mbla, Au vrut cu el a să asămăna; Ea pizmătariţă era,

Ș’au ș’inceput a să înfla. Ian te uită sorioară, voi fi cât el? Prietinii i-au zis: – Nici cum de puţântel! Aceia au răspuns. Dar acum, cât m-am înflat deajuns. Ei numă-s? măcar on chic M-am mai mărit? – Ba chiar nemic. Dar acum? – Tot nemic. Tot s-au înflat, Tot au suflat, Și numai ce au câștigat: Cu Boul nu s-au asămănat, Dar din multa înflătură au crăpat. Asăminia și la noi vedem nu unul: Și de mierare, când vra meștaninul, Să trăiască ca on grajdanin, Iar acista, cât on bogat dvorianin?” Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. Posted in Uncategorized and tagged Basarabia, BCU Iași, secolul XIX, Versuri | Scrie un comentariu

13 OCT 2013

Ioan Sârbu, Alcătuirele, Chișinău, 1852 (poezii)

„Alcătuirele D. Ioan Sirbu Poezie ________ Chișineu În Tipografia lui Popov 1852

Moldova Moldovo, ţară frumoasă! Pământ bun și’nbelșugat Cu păduri multe și deasă, Și cu izvoară bogat. La tine, bunul călător, Să uită cu’nsufleţire; Să face lăcuitor, Și’n vec cu nedespărţire.

A tale ape cele dulci, Îndat pe el îl măgulește; De dragoste îl usuci, Ș’aici să căsătorește. Când vede vro Moldovancă, Inima’i sare din loc. Nu știe ce să mai facă Să aprinde ca de-un foc: A ei ochi plini de viaţă, La sprincene închinată, La stat sprintenă-măreaţă, Chiar a Venerii nepoată. Deși nu ești așa mare Cu cuprinderea în sine, Dar ești foarte priimitoare De multe niamuri străine. Că’n tine de mult lăcuesc: Evrei, Tatari, Bulgari și Greci, Ce vin de neguţtoresc,Dar socot să șază’n veci; Franţoji, Nemţi, Italieni, Vin la tine spre primblare // Cu ochilari și ocheni, Și’ș uită a lor înturnare. Pe holdele ce ești lăţită, Cu înbelșugare multă, Agricultura ce cinstită De mult îţi e cunoscută:

Pentru care adeverează, Taurul aceștei ţări, Care de stemă luciază, Acuma sute de veri. Întru un cuvânt-ce vrei, Pentru Moldova să vorbești; Dar aici nu’ncap idei, Ci’n adevăr s’o prăvești.

Obșteasca petrecere a carnavalului Cu’a carnavalului sosire, În scârbe să face lipsire; Căci făcutele nenumărate, Sânt cu beţia’ncurcate. Pe la multe făgădăi, Vezi veselii și bătăi, În care dă Rusu strigare Să’i de blini unse tare,// Și o ocă băutură Să’i de nouî gânditurî; Deci întră și Moldovanul, Căutând în pungă banul, Dar găsind el mărunţele, Strigă să’i de plăcinţele. Și după multa băutură, Să începe’nbâlcitură De a lor ne’astâmpărare, Ce nici un folos nu are.

Acum ne spusele veselii, Să fac, să fac foarte vii; Că omul fără cugetare Își uită a lui supărare. Măcar că și giudecătorii, Și totimea slujitorii, Și boerimea ce mare, Să fac veseli foarte tare; Dar veseliele trecând, Vin nevoile decurând, Care c’un feliu de mustrare Silesc pre fiește care, // Să le rabde cu plecare Până la altă serbare.” Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași Posted in Uncategorized and tagged Basarabia, BCU Iași, secolul XIX, Versuri | Scrie un comentariu

11 OCT 2013

Encolpiul doctorilor sau Medicina practică, Iași, 1849

Pe pagina din stânga: „Arhimandritul Dionisie Tesaleanul, Doctor de Medicină. În vârstă de 65 de ani la anul 1840.” „Encolpiul doctorilor seau Medicina practică, cuprinzindu 363 de boale numite

Elinește, Italianește și Romănește, cunoștinţa patimelor, caracterul, cauzele (pricinile) și vindecarea seau cura lor, fisiologia și anatomia trupului omenescu, materia seau medicina vindecărei, dietetica (paza), ighiena (ţinerea sănătăţei). Adunate din cărţile osebiţilor doctori (medici) de cătră Arhimandritul și Doctorul de medicină Dionisie Piru Tesalianul, membru Soţietăţei Elinilor de Medicină și Arheologie din Atena, și Cavaleriu Ordinului Regescu al Măntuitoriului. Tipărită deadoaoară în Atena la anul 1840. Eară acum tradusă pe Romănie și tipărită prin Post(elnicul) D. Cornea. Tomul I. Iașii. Tipografia: Institutul Albinei. 1849.

293. Tărârea picioarelor Tărârea picioarelor este un fel de paralisie, încăt vrănd să pășească pătimașul, se alignește cănd în dreapta, cănd în stânga, tărănd mai mult picioarele sale. Pricina acestei patimi este încă nestrăbătută. Cu toate aceste vermii, frica cea răpide și iritaţia (aţiţarea) seminţei adese ori au tras după sine patima aceasta. Se împarte în stenică (purtăreaţă) și astenică (zăcătoare), acută (aprigă) și hronică (învechită). Pentru a se vindeca, trebue pătimașului să se iae sănge, să i se dee curăţenie de doue și de trei ori în 15 zile, doftoria antispasmodică, lapte de asină, bolul pentru spasmuri hronice (sbuciumări învechite); folosescu și băile reci, cele

metalice, muzica și electricitatea.”

„Anatomie”

„Figura arborei generale cu 24 de ordine” Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, BAR Iași, Ţara Moldovei, Reţete vechi, secolul XIX, Tipografia Institutul Albinei | Scrie un comentariu

08 OCT 2013

Bucovina. Gazetă Romănească, Cernăuţi, 1848

„Bucovina Gazetă Romănească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură. Nr. 2. Cernăuţi. Luni 11 Octomvrie. 1848. Ţerile Romănești în privinţa mișcărilor lor naţionale și politice. Ţările Romănești în vreme de mai multe veacuri au dat dovezi de eroismu, s-au bucurat de instituţii politice, a cărora raze lumina și pe puternicii lor megieși. Ele au ajuns în veacurile al 16-le și al 17-le la un grad de tărie și civilisaţie prea puţin obicinuite pe vremea aceea în Orient. O soartă fatală le-au osăndit cu neînsămnătate politică în veacul trecut. Pricini multe au contribuit la această cădere, pre care toate le lăsăm istoriei să le expue și să le explice, vroind noi acum a ne ocupa numai cu presentul. Dar acest present, bucurător pentru Romăniea întreagă, pernicios pentru căteva părţi a ei, se poate tălmăci numai de trecutul, care cu căt e mai aproape de noi, cu atăta are o influinţă mai puternică și mai directă asupra duhului Romăniei de astăzi. Caracterul acestui trecut în doă cuvinte numai. Trecutul e pentru Romănie de un caracter cu totul istoric: tendinţa duhului Romăniei în veacul trecut și în veacul de faţă au fost să aducă aminte fiilor Romăniei că ei sănt Romăni, de o origină romană, cu o istorie romănă și o istorie briliantă. Luminaţii barbaţi din Romănie, vrednicii

patrioţi s-au apucat de scris istoriea, și de întemeiat scoli, unde se trăta istoriea naţională. Ei era convinși, că în istorie Romănii vor găsi libertatea, instituţii de civilisaţie, și ce este mai mult, instituţii democratice. Ardealul, Moldova, Valahiea, întrun cuvânt toată Romăniea rivaliza în această privire. Aducerea Romănilor pe pămăntul istoric era cu atăt mai neapărată, cu căt mulţi din istoricii străini a veacului trecut, sau din neștiinţă, sau din re intenţie abnega Romăniei cănd existinţa ei politică cu totul, cănd o caracterisa ca pe o neînsemnată parte a întinsei familii slavice [...]” Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. Posted in Uncategorized and tagged BCU Iași, Cernăuţi, Limba germană, Periodice, România, secolul XIX | Scrie un comentariu

05 OCT 2013

5

Comments

Împăratul Leopold I recunoaște libertatea românilor din Ardeal de a păstra credinţa ortodoxă (1701)

Sursa: I. Ursu, Un manifest românesc tipărit cu litere latine al Împăratului Leopold I din anul 1701, extras din Analele Academiei Române, Seria II, Tom. XXXIV, Memoriile Secţiunii Istorice, București-Leipzig-Viena, 1912 Posted in Uncategorized and tagged Alfabet latin vechi, Ardeal, Istorie, secolul XVIII, Viena

04 OCT 2013

Codex Caioni, Transilvania, sec. XVII

Ac[t Obla[

] Die 17 Marty Fra]tri Patri Joanni

[Kaj(on)i] Organistae Claustrj Csikiensis 1652 Incipiuntur scribendj. In. Gloriam Dej. Tritinia die 8 Appril

„Lupul Vaidane eneke” (Cântecul Voievodesei Lupu)

Sursa: Saviana Diamandi, Ágnes Papp, Codex Caioni saeculi XVII, Vol. 14/A, București, 1993; Vol. 14/b**, Budapesta, 1994.

Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Limba latină, Manuscrise, Muzică veche, secolul XVII | Scrie un comentariu

02 OCT 2013

Mitropolitul Dosoftei roagă pe Patriarhul Ioachim al Rusiei să-i trimită o tipografie (1679)

„† Celui adumbrit de harul preasfintei și de viaţă făcătoarei Treimi și binefăcătorului strălucit înzestrat cu preacuvioșie, celui cu viaţă asemenea îngerilor, deopotrivă apostolilor și părtaș cu toţi sfinţii, Marelui Domn din mila lui Dumnezeu, lui Ioachim, arhiepiscopul cetăţii împărătești și de Dumnezeu luminate a Moscovei și patriarhul și ierarhul a toată Rusia, Mare, Mică și Albă, și a tuturor părţilor nordice și de lângă mare, dorim Sfinţiei Tale pace, sănătate și mântuire și petrecere îndelungată spre întărirea și păstrarea bisericii ortodoxe a lui Hristos și spre a înmulţi talantul harului. Ne rugăm de Sfinţia Voastră, preacinstite și milostive părinte, să faci cu noi milă cu iubire de oameni și să ne trimiţi tipografie să ne facem cărţi, ce le-am tradus în limba românească (во оскыи iaзыкъ) din cea grecească și slovenească, căci la noi a dispărut învăţătura de carte și sunt puţini care înţeleg limba cărturarilor; arată iubire în numele lui Dumnezeu, precum ne-ai promis cu un prilej binevenit. Foarte dorim să o primim aceea și în tot minutul o așteptăm din inimă, căci ne-a spus cinstitul Ioan Bielevici promisiunea sfântă a Sfinţiei Tale, spunând că Sfinţia Voastră Patriarhicească a zis că ne trimiţi tipografie întreagă cu toate uneltele de lipsă și cu instrumentele câte sunt necesare. După aceea, Sfinte Părinte, să ne trimiteţi un șurub cu teascul cu care se apasă hârtia pe slove și slove, cu care aţi tipărit Biblia, mărunte și de mijloc, care sunt pentru Psaltire, Slujebnice și pentru Evanghelie. Și preamilostivul Dumnezeu să păzească pe Sfinţia Patriarhicească și să te învrednicească a fi cu sfinţii întru

mărirea sa nespusă. Amin. 7187 15 August în Iași. Al Sfinţiei Voastre Patriarhicești smeritul Dosoftei, Mitropolit al Moldovei, mă închin și sărut sfânta dreaptă a Sfinţiei Tale.” Sursa: Silviu Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţiile bisericii românești cu Rusia în veacul XVII, extras din Analele Academiei Române. Seria II. Tom XXXIV. Memoriile secţiunii istorice, București-Leipzig-Viena, 1912 Posted in Uncategorized and tagged Documente, Dosoftei, Ţara Moldovei, Istorie, Limba rusă, secolul XVII, Volohi | Scrie un comentariu

01 OCT 2013

Scrisoarea Mitropolitului Sava Brancovici adresată Ţarului Alexie Mihailovici (1668)

„Mă închin binecredinciosului și alesului cu mila lui Dumnezeu Marelui Ţar și Marelui Cneaz Alexie Mihailovici, singur stăpânitorul a toată Rusia Mare și Mică și Albă și moștenitorul din părinţi și moși al altor multe împărăţii și ţări răsăritene, apusene și nordice, și domnului și oblăduitorului dăruitor și nutritorul ortodocșilor împrăștiaţi în diferite alte locuri, dorim de la Domnul Dumnezeu viaţă îndelungată în smerenie cu biruinţă și învingere asupra barbarilor și dușmanilor Maiestăţii Sale întru nesfârșite veacuri. Am auzit că-i tocmeală sau pace cu Poliecii, dar nu știm, căci unii vorbesc că-i pe veci, alţii că-i numai vremelnică și alţii că-i numai de la craiul și nu de la Polonia pacea aceea, și eu singur aș trimite să aflu despre aceasta la regele polon, dar avem îndoială că nu vor spune adevărul, fiindcă Rákóczy Gheorghe a răsboit cumplit Polonia și Turcii păgâni încă sunt aproape de noi, să nu afle că noi ne bucurăm auzind că monarhii și creștinii sunt uniţi, fiindcă asta nu le place păgânilor. Auzim și despre aceea că Turcii vor răsboi și au voie să ajute Cazacilor și atunci nici nouă nu ne va fi bine.

Bucuroși am face și noi aceea ce e spre umilirea Turcilor, dar fără de ajutorul altor creștini și monarhi și fără de voia și ajutorul lui Dumnezeu nimic nu-i cu putinţă, căci și noi suntem sub picioarele lor, de aceea și noi dacă am ști cu adevărat că va fi năvălire asupra procleţilor de Agareni, și noi am fi gata la aceea. Este în părţile acestea mare mulţime de creștini pravoslavnici: Sârbi, Bulgari, Români (в oхи), toţi aceștia așteaptă să fie de undeva năvală a creștinilor asupra blăstămatului // de Turc, căci sunt în mare lipsă, năcaz și strâmtoare; dacă ar vrea Dumnezeu, aceștia toţi ar fi cu oaste gata. Și părintele Antonie Viniţchi, mitropolitul din Chiev, smerită mătanie face înaintea marelui Ţar și Domn, precum a însemnat și în scrisoarea sa, ce fel de conturbaţie e acolo și acum nu poate să meargă la catedra sa acolo, ei roagă să aibă mână de ajutor de la Marele Domn, de ar fi cu putinţă un cuvânt să scrie Marele Domn boierului, adecă voevodului din Chiev, căci părintele mitropolit vrea să-și trimită locţiitorul în Chiev până se liniștește conturbaţia aceea, de aceea să știe și Marele Domn și boierul sau voevodul de acolo.” Sursa: Silviu Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţiile bisericii românești cu Rusia în veacul XVII, extras din Analele Academiei Române. Seria II. Tom XXXIV. Memoriile secţiunii istorice, București-Leipzig-Viena, 1912 Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Documente, Istorie, Limba rusă, secolul XVII, Volohi | Scrie un comentariu

30 SEP 2013

Ștefan cel Mare scrie papei Sixt al IV-lea despre propunerile lui Uzum Hassan (1474)

„Preasfinte întru Hristos părinte și Doamne, Preamilostive Doamne al nostru. Facem cunoscut Sanctităţii Voastre, cum că Prealuminatul Principe Assan-Beg și-a trimis la noi soli, cerându-ne ca dimpreună cu ceilalţi Principi ai Creștinătăţii să ne pregătim bărbătește de război împotriva Otomanului și a înfiorătoarei lui puteri. Pentru aceea, o încredinţăm pe Sanctitatea Voastră că noi suntem dintotdeauna pregătiţi cu toată simţirea, ţintind a ne lupta din răsputeri până la izbândă pentru Creștinătate. Pe deasupra aflaţi că ambasadorul Prealuminatei Stăpâniri a Veneţiei, anume alesul Paul Ogniben, întorcându-se de la numitul Domn Assan-Beg, s-a abătut pe la noi, cu care noi am sfătuit îndelung tot despre treburile Creștinătăţii și i-am deslușit vrerea inimii noastre, iar el ne-a făgăduit a se înfăţișa în numele nostru dinaintea Sanctităţii Voastre. Pentru aceea, binevoiţi a-i arăta acestui ambasador deplină crezare, ca și cum am vorbi noi înșine cu Sanctitatea Voastră, faţă în faţă. Cum prea bine știm, totul stă în vrerea Sanctităţii Voastre. O îndemnăm dară, pe Sanctitatea Voastră ca dimpreună cu ceilalţi Preaputernici Regi și Principi să lucreze astfel încât să nu fie călcată în picioare Creștinătatea de păgânii cei multperfizi, ca și noi, nu de unii singuri, ci, dimpotrivă, cu ajutorul acestor Principi să fim în stare a-i învinge. Din cetatea noastră Vaslui (ex oppido nostro Vaslui), în ziua de 29 noiembrie 1474. Al Sanctităţii Voastre preasupus Ștefan Voievod, Domn al pământurilor Moldovei (Stefanus Vaivoda, Dominus Terrarum Moldaviensium). Preasfântului întru Hristos Părinte și Domn, Domnului Papă Sixtus al IV-lea, Domnului nostru Preamilostiv.” Sursa traducerii: Mihaela Paraschiv, Documentele latine de cancelarie din Moldova (secolele XIV-XVIII). Studiu lingvistic și stilistic, Iași, 2004 Sursa facsimilului: Constantin I. Andreescu, Manual de paleografie latină, BucureștiIași, 1939 Posted in Uncategorized and tagged Documente, Ștefan cel Mare, Ţara Moldovei, Istorie, Limba latină, secolul XV | Scrie un comentariu

28 SEP 2013

1

Comment

Povestiri din Spaimile Vrăjitorești, București, 1839

„Povestiri din Spaimile Vrăjitorești. Din Rusește traduse de Paharnicul Alexandru Dzeanoglu Lesviodax. Partea III. Să află de vânzare la Librieria rumânească a D. I. Romanov și Cump. în București, și la D. Visarion Rusovici. 1839.

Să se tipărească. Simeon Marcovici. Câte cărţi nu vor avea această subt însemnare le voiu cunoaște de streine. Lesviodax. // 7-a Raul Fermecătorul din Vremile Vitejilor Cabalisti (*), Maghii (**) și cei vestiţi fermecători ai vechimii adiverează, că toată __________ * Cabaliștii sânt cei învăţaţi în Cabala jâdovilor. Cabala era la jâdovi o tradiţie asupra tâlcuirii aligorice a Biblii, și meșteșug de a să înţelege cu duhurile. **Maghi sânt cei ce întrebuinţa maghii, iar maghia era o superstiţie acelor vechi prin care iei socotea că putea să supue // elementurile, să aducă de faţă pe cei morţi sau duhurile lor, să pătrunză viitorul, să schimbe aplecările oamenilor și c.l. (celelalte).

lumea este plină de niște fiinţe nevăzute, care supuindu-să mai înaltei puteri, slujesc oamenilor, dar uneori le fac și rău. Aceste fiinţe să înpart în feliuri de neamuri și anume, Salamandri de care zic iei că trăesc în foc, Silfi trăesc în văzduh, Gnomii înlăuntru pământului, iar Rusalcile și Nimfele în apă. Multe minuni // spun din partea acestor fiinţi, care la cei mai desăvârșiţi Cabalisti să află întru cea mai desăvârșită ascultare [...]” Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași. Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Ţara Românească, secolul XIX

26 SEP 2013

Ianache Pashal, Dialog în trei limbi, București, 1849

„Dialog în trei limbi. Adecă tiparul și limba română să îmveţe fie-cine amândoă limbile suzerană și protectriţă otomanicești și rusești. Dată acum la lumină de Pitarul Ianache Pashal. Partea I. București. Tipărit în Tipografiea lui Iosef Copainig. 1849.

Cinstitei Căimăcămii a Prinţipatului Valahii. Încă din leatul 1806 de când oștirile amândurora prea înaltelor puteri, suzerană și protectoare, intrară pe rând în acest Prinţipat, am văzut că toată obștea pătimește neștiind limba turcească și rusească, ca să se înlesnească în trebile lor. Prevăzând dar că e neapărată trebuinţă ca tot omul să știe a vorbi amândouă aceste limbi, cu care știinţă va aduce mare cinste atât noă, precum și acelor doă înalte puteri mulţumire; iar să nu ne înlesnim prin limbi streine, cu care nu e obștesc folos, de cât numai pentru unii prea puţini, de loc m-am și sârguit de am îmvăţat aceste doă limbi, dupe care apoi am fost întrebuinţat de dragoman atât în leatul 1806, cât și în 1828, 1829. Tot acea piedecă și neînlesnire o văz și acum cu aflatele oștiri în prinţipat. Apoi dupe sfintele scripturi, tot omul fiind dator a se sârgui pentru obștescul folos; încă de atunci am jertfit o îndestulă osteneală de am alcătuit o carte ca prin limba română, tot omul, fără dascăl, să îmveţe rusește și turcește. Această carte coprinde toate cele trebuincioase ale omului în toate felurile de împregiurări, apoi și în lucruri civile și ale răsboiului, și în cele de negoţ. Afară de acestea, cartea va mai coprinde și un vocabular asemenea în trei limbi. Așa dar dorind a împărtăși pe tot Prinţipatul Valahii și Moldavii, precum și pe învecinatele locuri, prea

plecat rog pe Cinstita Căimăcămie să și se sloboază voe a tipări o cătăţime trebuincioasă de aceste cărţi; și pentru că mijloacele nu mă eartă de a putea săvârși întreprinderea mea, Cinstita Căimăcămie va bine voi, ca prin o poruncă binefăcătoare, să mă întâmpine cu 230 de galbeni din casa Statului, pentru înlesnirea tipăririi acestei cărţi prea trebuincioase astăzi Românilor. Anul 1849. Aprilie 1. Al Cins. Căimăcămii, Prea plecată slugă, Pitarul I. Pashal.

A se îmbreăca (coloana din stânga) Unde ești tu (?) Tu încă dormî (?) Trebue să te scoli mai de dimineaţă. S-a luminat și tu încă în așternut. Scoală curând, pentru ce nu-mi răspunzii (?) Eu, Domnule, nu v-am auzit. Ce greu dormi tu. Deschide ferestrele. Trage perdelele. Intră înăuntru. Aprinde lumânarea. Adu-mi să mă spăl. Mai este încă apă de flori (?) Este, Domnule. Dă-mi, să-mi spăl dinţi(i). Unde e prosopu (?) Adu-mi pieptinile. Adu-mi cămăși, izmene, ciorapi de mătase cu flori.

Cu ce haine vă îmbrăcaţi astăzi (?) Cu acelea care au fost pe mine eri. Dă-mi basmaoa de nas. Adu-mi mânușile.” Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași. Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, BAR Iași, Dicţionare vechi, Ţara Românească, Limba rusă, secolul XIX | Scrie un comentariu

25 SEP 2013

Alecu Russo, Iașii și locuitorii lui în 1840 (din manuscris)

Jassy et ses habitants en 1840 par A. Russo Jassy a commencé depuis quelque temps à exciter la curiosité du public européen

non excentriquement par elle-même, mai parce que, comme capitale de notre principauté, c’est aussi un point de la grande question d’Orient. Jusqu’en 1830, cette ville, si intéressante sur le point de vue de ses moeurs et ses coutumes, recueil vivant des coutumes et moeurs de tous les peuples qui ont foulé le sol des deux principautés depuis le Dace errant et sauvage, depuis le Romain du Tibre, depuis toutes les hordes émigrantes qui s’étaient frayé a travers la vieille Dacie perdue une route sanglante pour fondre sur le coeur de l’Empire, jusqu’au Musulman farouche, au Polonais, à l’Hongrois, jusq’au Grec, enfin jusqu’au Russe moderne qui se prétend notre régénérateur politique, moeurs inconnus adaptés à des moeurs inconnus coutumes, Traducere: „Iașii și locuitorii lui în 1840 Iașii au început de câtva vreme să aţâţe curiozitatea publicului european, nu atât în chip excentric, prin el însuși, ci ca scaun al principatului nostru și deci ca un punct al marei chestiuni a Orientului. Până în 1830, orașul acesta, – așa de interesant prin moravurile tuturor popoarelor care au călcat pământul celor două principate, de la dacul rătăcitor și sălbatic, de la romanul de pe Tibru, de la toate hoardele nomade care-și croiseră prin vechia Dacie pierdută o cale sângerată, spre a se năpusti în inima imperiului, până la musulman, leah, și ungur, până la grec și în sfârșit până la rusul de azi, care se pretinde regeneratorul nostru politic, moravuri necunoscute, adaptate la moravuri necunoscute,// obiceiuri barbare altoite pe obiceiuri antice, patriarhalismul pastoral topit în servitutea feudală, misterele creștinismului încrustate pe miturile păgâne, superstiţiile poetice ale Evului Mediu încrustate în secătuitoarea necredinţă a veacului, tot ce-i vechiu și ce-i nou, Occidentul și Orientul, topite într-un tot nedespărţit, cimentat de vremi și împrejurări așa fel, încât clădirea s-ar dărâma, dacă ai scoate o singură piatră, – Iașii, încă odată, până în 1830 nu erau cunoscuţi lumii decât din buletinele armatelor imperiale rusești și, în cercurile literare, din câteva relaţii scurte și nu tocmai exacte ale câtorva călători, baronul Troot și alţii [...]” Sursa transcrierii și a traducerii: Alecu Russo, Scrieri postume, Craiova (pe www.digibuc.ro) Sursa imaginii: Alexandru Russo, Scrieri, publicate de Petre V. Haneș, București, 1908 Posted in Uncategorized and tagged Ţara Moldovei, Limba ză, Manuscrise, secolul XIX | Scrie un comentariu

23 SEP 2013

Proect de reorganizaţia îmvăţeturilor publice în Prinţipatul Moldovei, Iași, 1847

„Proect de reorganizaţia îmvăţeturilor publice în Prinţipatul Moldovei cu ofisul Prea Înălţatului Domn și întărirea pusă pe Anaforaua Obșteștii Adunări, din Sesia 1846. Iașii. Tipografia: Institutul Albinei. 1847.

Proect de organizaţia scoalelor în Moldova. Împărţirea scoalelor. Așăzămintele menite pentru îmvăţătură în Prinţipatul Moldovei sănt. A) Scoalele primare. B) Scoala fetelor. C) Scoala de meserie. D) Scoalele gradului al 2-le. E) Îmvăţătura limbilor străine și a știinţilor Academice. F) Pansionatele private. Despre Scoalele începătoare. A. Scoalele începătoare sănt următoarele: în Capitală cinci și anume: 1. Scoala Vasiliană din Trei-Erarhi. 2. Scoala din Tatarași. 3. Scoala din Păcurari. 4. Scoala din Podul lungu. 5. Scoalele Armene. Pe la duoăsprezece ţinuturi căte una și anume: 1. Dorohoiu. 2. Botoșeni. 3. Fălticeni. 4. Piatra. 5. Romanu. 6. Bacău. 7. Focșeni. 8.

Tecuciu. 9. Galaţi. 10. Bărladu cu Clasul fundaţiei Codreanului. 11. Vasluiu. 12. Hușul, și două filiale, 1 la Tărgul-Frumos. 2 la Tărgu Ocnei. Îmvăţăturile acestor scoale începătoare, se fac în limba Romănă în curs de trei ani, și se alcătuesc din materiile arătate, la Secţia XIX 121 tabloul sub litera A [...]

Secţia XIV. Despre Bibliotică și Cabinet de Fizică și Himie. 98. În urmarea prinţipiilor așăzământului, Comisia va face o listă de cărţile cele clasice (mai de nevoe și mai folositoare în fiește care ram de știinţă) și se vor cumpăra pentru bibliotecă, spre a se pute consulta de Profesorii și scolerii la studiile lor. Nu se vor pute cumpăra însă multe de cât două eczemplare tot de ace scriere. 99. Biblioteca să se înzăstreze cu toate cărţile românești, tipărite pănă acum aice, sau aiurea, precum și cu manuscriptele ce ori unde se vor pute găsi, sau în original, sau în copie adiverită, și mai ales acele ce ar privi asupra Istoriei Naţionale, asămine și cu toate cărţile istorice scrise în limbele streine, privitoare cătră naţia Română. 100. Autorii sau editorii ce vor publica vre o sc(r)isoare în principat sânt datori a da

gratis cinci ecsemplare pentru bibliotică. Biblioticarul se va îngriji de cărţile tipărite a se depune în Bibliotică [...]” Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași. Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, BAR Iași, Ţara Moldovei, Istoria învăţământului, secolul XIX, Tipografia Institutul Albinei | Scrie un comentariu

20 SEP 2013

Ioan Rus, Icoana Pământului sau Carte de Geografie, Blaj, 1842

„Icoana Pamentului sau Carte de Geografie, scrisă de Ioan Rus, Profesor de Hronologie, Geografie și Istoriea Universală, în Liceul episcopesc din Blaj. În Blaj, în Tipografia Seminariului. 1842.

Din „Precuvântare”. În frumoasa Transilvanie Rumânii fac partea mai mare a lăcuitorilor; ei sânt aicea poporul cel mai vechiu; ei vorbesc o limbă dulce, frumos sunătoare, întocmită spre mare cultură; ei în această limbă plinesc cele dumnezeești în beserică și acasă; aceasta este cea mai lăţită în mai sus numita ţară, în carea vorbește Rumânul cu Ungurul și Sasul, Ungurul cu Sasul, ba și Sasii din osăbite ţinuturi între sine. Rumânii apăsaţi de nedreptăţile tâmpurilor trecute, între grele furtuni ș-au păstrat până acum răligiea și limba, ca cele mai scumpe odoare a omenimii. Stările înpregiur au început a se schimba, și Rumânii nu mai pot a rămânea în starea de până acum. Razămul naţionalităţii lor au fost în tâmpul trecut: răligiea, și, trăbue să mărturisim, neștiinţa, înpreunată cu ura altora cătră ei, și a lor cătră alte popoare. Cea dintâi nu poate să mai fie singură, și cele de pre urmă nu trebue să mai fie razăm naţionalităţii. Lumea au început a îmbrăca alt veșmânt, orizonul se resbună de toate părţile, lumina cam pintre nori pătrunde și spre răsăritul Europei, și promite, că ura și neștiinţa nu va mai putea fi părete despărţitoriu între popoare. Duhul tâmpului, de cumva nu va fi înapoi, nu va mai lăsa pre Rumâni în vechea neștiinţă, și trăbuinţa cul-//tivării lor au ajuns la inima chivernisirii și la atuturora, carii voesc folosul patriei și binele omenimii. Se naște însă o greutate întristătoare pentru noi; că Ungurii ar voi a se plini cultura Rumânilor numai prin limba Ungurească: se fac dară planuri peste planuri de Ungurirea acestora, despre carea vorbesc foile publice fără sfială, ca despre nu știu ce lucru fericitoriu pentru patrie, voind a se întinde aceasta până și la cărţile besericești, și un comitat, a căruia mai toţi lăcuitorii sânt Rumâni, făcu nu demult otărâre, ca în scoalele de pe sate să se înveţe numai Ungurește. Ne rugăm D(o)mnilor! nu ne amărâţi cu de acestea. De voiţi binele nostru, fericirea noastră, de ce nu ne întrebaţi și pre noi? Sau de ce nu cercaţi batăr: au voim și noi? că bine nu se poate face cu sâla, și Domniea voastră v-aţi măniea, când am zice, că ne faceţi și ne voiţi răul. Apoi Domniea voastră aveţi scoale catolice, scoale răformate-calvinești, luterănești și unitărești, ba și pre Evrei nu-i turburaţi în orânduirea scoalelor sale. Lăsaţi dară, ca și noi un milion și mai bine de oameni, să avem parte în orânduirea

scoalelor noastre; că scoalele, mai cu samă cele de jos, spre a fi folositoare, trăbue să fie legate cu beserica, și așa sânt și a Domniilor voastre [...]”

Suprafaţa („Ariea în m ”), populaţia („Înpoporarea în anul 1840”) și capitalele ţărilor europene („Cetatea căpetenească”). Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași. Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, BAR Iași, Geografie, Manuale vechi, secolul XIX | Scrie un comentariu

19 SEP 2013

Veniamin Costachi, Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834

Lipsește pagina de titlu. „aflat-o ajunsă la atâta sărăcie și stricăciune, uitându-se multe cuvinte ale ei Românești, și în locul lor întrând altele streine, mai vârtos sârbești seau slavenești, cu prilejul întrebuinţării acelor limbi, încât numiţii neavând Gramatică, neavând Lexicon Românesc, neavând de unde să înveţe regulat limba s-au văzut nevoiţi a amesteca o mulţime de cuvinte slavenești, cu carele au stricat foarte mult curăţeniia graiului Românesc, ce avea mai’naint de a se lepăda scrisoarea și cartea Latinească, aseminea fel de stricăciune limbei Românești fac până astăzi cărturarii neînvăţaţi, încât dacă nu să va pune stavilă întrebuinţării cuvintelor streine neromane, precum sânt ceale Sârbești sau Slavinești, Ungurești, Turcești și altele aseminea, și dacă în locul acestora nu se vor lua înapoi cuvintele ceale adevărate Românești părăsite și uitate, care se păstrează parte prin cărţile și docomentele vechi, parte prin gura poporului, și dacă nu vom întrebuinţa pe aceste în locul celor streine, precum au făcut toate naţiile ce au voit a să cultivi, apoi să va înpresura graiul naţional din an în an, până ce va lipsi cu totul și prin aceasta va peri naţiia noastră Românească, precum au perit toate naţiile, ce ș-au părăsit limba lor. Drept tuturor carii să înpotrivescu cuvintelor adevărate Românești, ce acum au început învăţaţii naţiei iarăși a le întrebuinţa, știut să fie că să fac dușmani naţiei lor Românești [...]”

„Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Mieu, carele să frânge pentru voi spre ertarea păcatelor.” Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Carte religioasă, Ţara Moldovei, secolul XIX, Veniamin Costachi | Scrie un comentariu

18 SEP 2013

Anton Pann, Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, București, 1852

„Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, de Anton Pann. Ediţia a doa. Broșura a II. București 1852. În Tipografia sa.

Cântec de dor (Nu mai poci de ostenit) Of! Numai pociu de ostenit Tot umblând după iubit, Și nimic n-am folosit. Minţile mi s-au smintit Unghile mi s-au tocit, Tălpile mi s-au belit, Potecile’n crucișând, Buturugile izbind Și glodurile lovind. Nu știu alţii cum găsesc Și pe placul lor iubesc, Ca mine nu jinduiesc.

E vr’un fermec la mijloc, Or că-s eu sec de noroc, Și ursit să arz în foc. Dorul meu nu are leac Că cui plac, mie nu-mi plac, Și care-mi plac, nu le plac.

Versurile însoţite de semne vocalice (în loc de note muzicale).

Cântec de dor (Pe mine ce m-a mâncat) Pe mine ce m-a mâncat, M-au veștejit, m-au uscat, Șapte fete dintr-un sat Ș-o nevastă cu bărbat. Dar nevasta dracului, Mă spuse bărbatului, Mi a’dus belea capului, M-a făcut râs satului. Fetele iar m-au lăsat Că toate s-au măritat, Au plecat după bărbat, Și inima mi-au secat.

De nu credeţi ce vorbesc, Și vă pare că glumesc, Toate să vi le numesc, Să nu gândiţi că bârfesc: Una e Vișa lui Bran, Alta e Mușa lui Stan Cu care mă iubeam an, Și luă pe nea Coman. Una-i Voica dintre Tei, Și Ilinca vara ei, Ce-o iubeam ca ochii mei, Și luă pe nea Matei. Alta-i Floarea din vălcea Și Safta care-mi plăcea, Dar Marica le-ntrecea, Rană inimi-mi făcea.

Verde, verde înfloiat, Ce-a fost verde s-a uscat, Ce-a-nflorit s-a scuturat, Dar ce-am iubit n-am uitat.

Cântec de mahala (Leliţă Săftiţă) Leliţă Săftiţă! - Auz neiculiţă! - Dar dacă auzi De ce nu-mi răspunzi? Că e mult d’aseară De când șez p’afară Poarta-ncunjurând Și tot așteptând. Vremea vremuește, Cămașa-mi răcește, Luna s-a ascuns, Ploaia m-a ajuns.

Strășioară pică Giubelușa-mi strică, Nu-mi e de giubea Ca de fermenea, Că întâiași dată Azi e înbrăcată, Și de nu mă crezi Deschide s-o vezi. -Du-te, du-te Neică, Du-te de te culcă, Nu mai sta în drum Că nu pociu acum, Nu-ţi mai pierde somnul Că mi-a venit omul, Și nu mă’nlesnesc Nici să-ţi mai vorbesc.

Du-te că e noapte Să n’auză șoapte, Că e vai de noi, De noi amândoi.”

Sursa: Anton Pann, Spitalul amorului, București, 1852 Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, Anton Pann, Ţara Românească, Muzică veche, secolul XIX, Versuri | Scrie un comentariu

16 SEP 2013

Dacia literară, Iași, 1840

„La anul 1817 D. Racocea, C.C. translator romănesc în Lemberg (=Lvov), publică prospectul unii foi periodice ce era să easă pentru ăntăiași dată în limba romănească. Planul seu nu se putu aduce în împlinire. La anul 1822 D.Z. Carcalechi, în Buda, cercă pentru a doa oară o asămine întreprindere; dar și aceasta fu în zădar. În sfârșit la 1827 D.I. Eliad vru și ar fi putut, pe o scară mult mai mare, să isprăvească aceea ce Racocea și Carcalechi nu putură face.

Ocărmuirea de atunce a Ţerei Romănești nu-i dădu voia trebuincioasă. Așa puţinii bărbaţi carii pe atunce bine voia a se mai îndeletnici ăncă cu literatura naţională, perdură nădejdea de a vede vre o dată gazete romănești. Numai doi oameni nu perdură curagiu, ci așteptară toate de la vreme și de la împregiurări. Acestii fură D. Aga Asachi și D. I. Eliad; unul în Moldavia, altul în Valahia păstră în inima lor focul luminător a știinţelor. Așteptarea lor nu fu înșelată. Împregiurări cunoscute de toţi le veniră întru ajutor. Așa la 1 Iunie 1829 în Iași, Albina Romănească văzu lumina zilii pentru ăntăiași dată. Puţin după ea se arată și Curierul Romănesc în București. De atunce unsprezece ani sunt aproape; între alte multe înnaintări ce s-au făcut în ămbele principaturi, litteratura n-au rămas în lenevire. Ajutată de stăpănire, apărată și // îmbogăţită de niște bărbaţi mari și patrioţi adevăraţi, acărora numi vor fi trainice ca veacurile, înlesnită prin miile de scoli ce s-au făcut în târgurile și satele Moldovalahiei, litteratura noastră făcu pasuri de urieș, și astăzi se numără cu măndrie între litteraturile Europei. După Albină și după Curier, multe alte gazete romănești s-au publicat în deosebitele trii mari provincii a vechei Dacii. Așa în puţină vreme am văzut în Valahia: Muzeul Naţional, Gazeta teatrului, Curiozul, Romania, Pământeanul, Mozaicul, Curierul de ămbe Sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de Avis; în Moldova: Alăuta romănească, Foaia sătească, Oziris; în Ardeal: Foaia Duminicei, Gazeta de Transilvania, și Foaia inimei. Unele din trănsele, adecă acele care au avut un început mai statornic, trăesc și astăzi [...]

Nou chip de a face curte Nou? da ce-i astăzi nou subt soare? Nu sunt toate trecătoare? Nu sunt toate vechi? Nu-i cinstea veche, încăt n-o mai găsești pe pământ? Nu-i patriotismul vechiu, încât deabia îi mai afli numele în gura procleţilor? Nu sunt în sfârșit vechi, paragine de vechi toate virtuţile și toate viţiurile, păn și moda? Ș-apoi mai ăncă pretenţie, să ne areţi ceva nou, și încă ce? Un nou chip de a face curte! Asta este, zeu, o

mare obrăznicie din partea-ţi; când știi că în veacul ist de aur, noi am învechit toate chipurile de a face și de a resface curte. - Ei bine! cu toate aceste, chipul meu este nou, pentru că este nevinovat; și că pentru oameni civilisaţi ca dumniavoastră, numai nevinovăţia au mai remas ăncă un lucru nou, nevăzut, neauzit. Căte odată ţi se ăntâmplă poate să te duci la ţeară; asta n-o faci ca să te miri de frumuseţele naturei, ca să privești măreţul răsărit a soarelui peste înaltele vărfuri a Carpaţilor, ca să resuffli curatul aer de pe șesurile Moldovei și a Siretului, ca să auzi desfătăciosa căntare a Filomelei, ca să zici în sfărșit cu Văcărescu: La Cărpaţi mi-am dus jalea, Lor am vrut s-o hărăzesc; Răsunetul, frunza, valea, Apele mi-o îmmulţesc. Nu! Dumniata nu ești așa de nebun să te miri de niște asemine săcături. Ce este natura, ce este poezia pentru dumniata? Ocupaţiile dumitale la ţeară sunt mai serioase, sau mai vajnice, cum ai învăţat // a zice în dieceasca dumitale limbă. Te duci la ţeară, să-ţi vinzi, stogurile de fân, să-ţi vinzi grâul din gropi, popușoii sau porumbul din coșere, cirezele de boi, turmele de oi, rachiul din velniţa cu mașină de aburi – în locul căriea ai fi făcut mai bine o scoală -; aceste toate le vinzi ca să stringi bani, căt vei pute mai mulţi, de la Jădovii, odată plaga Egipetului, și acum a Moldaviei; și pe urmă, cu vro căteva sute de galbeni în buzunar, întorcăndu-te în Iași, să ai cu ce face intrigi, cu ce da rusfeturi, cu ce lua o lojie de răndul ăntăiu la teatrul franţez, cu ce cumpăra, pentru cucoana dumitale, zariflicuri de la Miculi, cu ce tăie stos la Domnul Cutare și Cutare, cu ce… cu ce…! Ei bine în mijlocul unor asemine patriotice ocupaţii, întâmplatu-ţi-s-au vro-odată să vezi, sau s-auzi măcar, cum fac flăcăii curte fetelor, mai ales la munte. Spusu-ţi-au cineva, că la munte, cănd un flăcău apucă vre o fată de peștiman, sau de salba care-i este împregiurul gâtului, este ca cănd și ar cere-o de soţie? Nu-i chipul galant? Nu-ţi însufflă niște suvenire mi-

tologice? Nu crezi să cetești romanul colanului zeei Vinerei? Dacă drăgălașul nu-i destul de voinic să facă un asemine pas, aleargă la cimpoieș, care se duce de spune fetei, în versuri întovărășite de cimpoiu, că cutare flăcău moare, pere pentru dănsa. Oare acest fel de declaraţie nu-ţi place mai mult, de căt declaraţiile civilisate de pi-n capitaliile romănești, unde tănărul întreabă d’ăntăiu căte mii de galbeni, căte moșii, căte sufflete de ţigani are fata? și după ce i-au făcut curte – adecă lezei cu galbeni – face în sfârșit, dar tocma în urmă, și fetei o declaraţie, ce pute a aur, și a precupeţ, doă ceasuri de departe! [...]” Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, BCU Iași, Dacia, Ţara Moldovei, Mihail Kogălniceanu, Moldovlahia, Periodice, robi ţigani, secolul XIX, Versuri | Scrie un comentariu

14 SEP 2013

Gazeta de Transilvania, Brașov, 1838

3

Comments

„Transilvania Brașov. La 15 ale curgătoarii luni, zioa hramului (patroanei) Capelii românești din Cetate, Preaosfinţia sa Părintele Neofit, Episcopul Râmnicului și al Sf. Mitropolii Ţării Românești, carele întorcându-să la 13 de la apele minerale dinpreună

cu d(umnealui) Protomedicul Ţării Românești și Cavaler Estiot, să află petrecând în Cetatea noastră, au săvârșit dumnezeiasca slujbă în pomenita Capelă cu toată pompa arhierească și cu asistenţa mai multor preoţi atâta din suita sa, cât și din patrioţi. Norodul era cuprins de un religios entusiasm, care prisosind în inimi cu atâta mai mult isbutea în cele din afară, cu cât să știea cu toţii norociţi de a vedea acum mai întâiu în acest nou Lăcaș al evlavii pe un Episcop aducând jărfa cea fără sânge celui Prea’nalt. Preosfinţia sa obosit cu totul în urma unei așa ostenitoare slujbe n-au pregetat de a împărţi însuș la toţi sfânta Anaforă. La 2 ceasuri după amiazi mai sus lăudatul Arhiereu au cinstit cu bucurie masa care i s-au dat din partea Obștii neguţătorilor și cetăţenilor (burgărilor) Români, și la care au fost poftite mai multe persoane însemnate atâta din starea preoţească cât și din cea seculară și militară, din toate naţiile și religiile câte să află în această cetate. Cu cât fu întâlnirea oaspeţilor din doă patrii mai neașteptată, cu atâta mai vie și mai multă bucurie să zugrăvea pe faţa tuturor carii să afla la această petrecanie. Toţi au urat Preosfinţii sale din suflet toate cele dorite, o viaţă pacinică și îndelungată spre duhovniceasca fericire a naţii românești. Preosfinţia sa cu cuvinte dulci și pline de ceresc dar au mulţămit Obștii, numind mai nainte pe Prea’nălţatul Împăratul nostru Ferdinand I. Neașteptată, dar cu atâta mai adânc întipărită au rămas în inimile tuturor, cu cât trebuea să fie fost mai mult improvizată energica acea cuvântare a domnului Protomedic Estiotescu, acest prilej cătră Oaspeţi rostiră, întru care după ce ar fi dat Chesariului ce este a Chesariului, știu cu o dulce elocvenţă să pomenească de vechile relaţii prietenești între aceste doă patrii învecinate; iar când au ajuns a rosti despre starea prea dulcii sale patrii și în cinstea Înălţatului Domn oblăduitoriului de astăzi a Ţării Românești cu deosebită părintească îngrijire, atunci trebuea să fie fost ochi și mână de artist, care să descrie sentimentele ce umplusă inimile ascultătorilor Români. Cuvintele cu care ș-au încheiat acest bărbat cuvântarea sa: Iată acum ce e bun sau ce e frumos decât numai a lăcui fraţi împreună, socotim că nu va fi nici un patriot, nici un român în vremile noastre care să nu și le scrie neșterse în sufletul său [...]” Sursa: Biblioteca Digitală Transsylvanica Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Ţara Românească, Periodice, secolul XIX

13 SEP 2013

9

Comments

Coresi, Evanghelie cu învăţătură, Brașov, 1581

„Jupan Lucaci Hrăjil (Lucas Hirscher), judeţul Brașovului și a tot Ţinutul Brăsei, cu mila lui Dumnezeu.”

„Cartea ce se cheamî Evanghelie cu învăţăturî. Deîntuspatru Evanghelistii aleasî și de în multe dum(n)ezeești scripturi și datî beseasearicei lui Dumnezeu, în toate dumineci a se ceti. Așijdere și la dumnezeeștile praznice și la ale altor sfinţi, spre învăţăturî creștinilor oameni, cătrî dereptarea sufletului și trupului și cu ajutoriul lu Dumnezeu tipâritî aceastî sf(â)ntî carte Evanghelie cu învăţâturî. În anii și în zilele mâriei, lu Batăr Criștov, cu mila lu Dumnezeu Voevodî în toatî Ţara Ungureascî, și în Ardeal, și în toţi săcuii. Și în zilele marelui de Dumnezeu luminat Arhiepiscopul Ghenadie, ce-au fost spre tot despusul măriei lui, cu mila lu Dumnezeu crămitoriu legiei creștineascî. Atunce era despuitoriu în toatî Ţara Rumâneascî bunul creștin și dulce Mihnea Voivodî, și spre despusul domniei lui crămitoriu legiei creștine marele Serafim, Arhiepiscupul. Eu, cu ajutoriul lu Dumnezeu, și cu voia acestor tuturor, și a sfatului mieu, și al ăltor, eu jupănul Hrăjil Lucaci, judeţul Brașovului și a tot Ţinutul Brăsei, jâlui și dedi de le tipârii, în lauda Tatâlui, și Fiiului, și Duhului Sfânt, în cetatea ţinutului domniei meale, în Brașov. Și se-au început aceastî carte a se tipâri dupî întruparea Fiiului și Cuvântului lu Dumnezeu, la 1580, a ot bitiia (de la facerea lumii) 7088, în luna lu dechemvrie, 14 dni (zile). Și se-au săvrășit lucrul la 1581, a ot bitiia 7089, în luna lu iunie, 28 dni [...]

Foarte cu inimî fierbinte și cu jale aprinsî de mult jelunia la aceastî luminatî carte. Derept aceaia, în multe părţi am întrebat ș-am căutat pănî o am aflat în Ţara Rumâneascî, la Arhimitropolitul Serafim, în cetate în Trăgoviște, iarî dupî ce o am oblicit, iarî eu foarte m-am bucurat și cu multî rugâciune cerșut-am de la sfinţiia lui, și mi-o-au tremis. Iarî eu deaca-o văzuiu ce învăţâturî dumnezeiascî și cu folos sufletului și trupului iaste întru ia. Iarî inima mea se îndulci și foarte mî sfătuii cu luminatul mitropolitul marele Ghenadie de în tot ţinutul Ardealului și al Orâziei. Și cu mult cliros de preuţi ce le trebuiia aceastî carte, încî și cu toţi sfeatnicii miei și cu voia tuturor acestora și cu voia mitropolitului marelui Serafim, noi o deadem lu Coresi diaconul, ce era meșter învăţat într-acest lucru, de o scoase de în cartea sărbeascî pre limba rumâneascî, înpreunî și cu preuţii de la beseareca Șcheailor, de lăngă cetatea Brașovului, anume Pop Iane și Popa Mihai, derepce că vrum să se înmulţeascî în multe părţi și chipuri Cuvântul lu Dumnezeu și să se adaugî spre învăţâtura legiei creștineascî, deci deaca văzui că e lucru dumnezeesc [...]” Sursa: www.digibuc.ro Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Carte religioasă, Coresi, Ţara

Românească, Heraldică, secolul XVI

12 SEP 2013

Daniil Moscopoleanul, Învăţătură introducătoare, Veneţia (?), 1802

3

Comments

Prima ediţie a fost tipărită la Moscopole în jurul lui 1770. Traducere: „Învăţătură introducătoare (EISAGOGIKH ΔIΔASKALIA). Cuprinde vocabular în patru limbi al celor patru obișnuite dialecte, adecă al limbii romaice simple (Rwµa khV=greacă), al românei din Mesia (BlacikhV), al bulgarei (BoulgarikhV) și al albanezei (AlbanitikhV). Întocmită la început de prea respectatul și prea învăţatul dascăl, econom și predicator chir Daniil Moscopoleanul, spre a servi de ușor învăţământ tinerilor cărturari de alte limbi. Îmbunătăţită și adăugită prin introducerea (adaosul) unor lucruri folositoare și demne de curiozitate, și închinată respectuos prea sfântului și prea învăţatului Mitropolit al Pelagoniei, prea cinstitului și Exarhului a

toatei Macedoniei bulgărești, chir chir Nectarie din Montania, cu a cărui cheltuială s-a și tipărit, spre folosul cuvioșilor creștini, eparhioţi ai săi. În anul mântuirei 1802.

Versuri simple în ordine alfabetică Albanezi, Români, Bulgari, de altă limbă, bucuraţi-vă pregatiţi-vă toţi, să deveniţi Romei (Rwµa oi=greci), Lăsând limba barbară, vocea și obiceiurile, ca să pară strănepoţilor voștri ca fabule. Veţi onora neamul și patriile voastre, prefăcându-le elinești din albano-bulgărești. Căci nu mai este greu romaicește să’nvăţaţi, și să nu vă mai barbarizaţi cu vreo cinci-zece cuvinte. Aveţi în mâinile voastre, și des să studiaţi, oriunde vă duceţi, cartea aceasta de curând tipărită. Chestiuni să găsiţi oricâte doriţi, Și’n limba romaică bine să vă deprindeţi. Era necesar la tipar să se editeze pentru ca neamurile voastre să se cinstească cu ea, precum am zis” [...]

Lexicon în cele patru limbi. Sursa imaginilor: www.digibuc.ro Sursa traducerii: BRV, vol. II Posted in Uncategorized and tagged Aromâni, Carte aromânească, Dicţionare vechi, Limba greacă, secolul XIX, secolul XVIII, Versuri

10 SEP 2013

1

Comment

Noul Testament, Mânăstirea Neamţ, 1818 (Înfricoșata Judecată și alte gravuri)

„Noul Testament adecă Așezământ care acum cu acest chip dupre izvoadele grecești ceale vechi scrise cu mâna s-au tipărit, în zilele prea înălţatului nostru Domn Scarlat Alexandru Calimah Voevod, cu blagosloveniia Preasfinţitului și de Dumnezeu alesului Mitropolit al Moldaviei Kiriu Veniamin, iară cu ajutoriul Preasfinţitului Episcop al Sfintei Episcopii Argeșul Kiriu Iosif, și al altor iubitori de H(risto)s hristiani, prin osârdiia Fericitului și Prea pomenitului Arhimandrit Kir Silvestru, întru acăruia vreame s-au început, și a Diadohului Sfin(ţiei) sale Preacuviosului Arhimandrit Kir Ilarie, întru a căruia vreame s-au săvârșit. În Sfânta Monastire Neamţul, la anul 1818. De Gherontie Ieromonah Tipograful.”

Soborul Maicii Domnului

Apocalipsa

Înfricoșata Judecată Sursa: www.digibuc.ro Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Moldovei, Ţara Românească, secolul XIX

07 SEP 2013

1

Comment

Momente de distracţie sau bune aventuri (București, 1857)

„Momente de distracţie sau bune aventuri, prelucrate și cu adăogiri de I(oan) M. (B)ujoreanu. A doua ediţie. București. 1857

La fiecare întrebare, îţi vei închipui sau vei cere un număr, de la unu până la douăzecișicinci, unde ţi se va arăta destinul. Fiind cineva singur(ă), și vrând a trage numerile mai la noroc, se va sluji cu această rotiţă. Preţul este 60 parale.

Cum o duci cu amorul? 17 1. Cam șchiopătând. 2. De minune, fiindcă-ţi vine neted la socoteală. 3. Oftând în tot minutul; să vede că nu ești prea fericit(ă). 4. Ai duce-o bine dacă ai fi mai statornic(ă). 5. Spiritul și bunele tale dispoziţii te fac să fii preferat(ă) celorlalţi(alte). 6. Foarte bine, căci oricine-ţi place este al tău (a ta). 7. Prea ai multe intrigi în vigoare, și asta nu se numește amor. 8. Marea ta dorinţă de a te amoreza te ţine în loc fără nici un folos. 9. Ești prea rece ca să arunci cea mai mică scântee de amor. 10. Cupidon a scăpat din vedere de a te trece în catastișele sale. 11. Prin tandreţea ta faci pe toţi să te iubească.

12. Amorul nu se cumpără din piaţă, frăţioare! 13. Pân’acum o duci bine, ferește-te numai să nu cazi, căci anevoe te vei ridica. 14. Bine, căci ești deocamdată linistit(ă). 15. Prin așteptare vei deveni fericit(ă). 16. Mai bine ar fi să te astâmperi, căci nu vei dobândi niciun rezultat bun. 17. Binișor. 18. Nu-ţi deschide inima prea mult, că greșești. 19. Deocamdată cu doar și poate. 20. Rău, măi vere! (surioară) 21. Vă puneţi coarne unul altuia. 22. Știi să iubești, dar n-ai talentul să faci a fi iubit. 23. Cu azi, cu mâine, așteptând o soartă mai fericită. 24. N-ai calităţile necesarii ca să inspiri amor. 25. Măcar să fie toată lumea fericită în amor ca tine.” Sursa: www.digibuc.ro Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, Ţara Românească, secolul XIX

06 SEP 2013

Piatra de mormânt a lui Radu Mihnea Vodă

1

Comment

Biserica mânăstirii Radu Vodă din București

„Radu voevod ce au fost(t) domn Ţărăi Rumănești și Moldovei. Și multe războe au biruit; și iară au venit de la cinstita Portă ș-au fost al doilea rănd domnu Ţărăi Rumănești și ș-a lăsat st-

eagul fiiu-său, ce e mai sus scris și iară se-u dus de au fo(s)t domn Ţărăi Moldovei; și acolo se-u pristăvit întru cetat(e) în Hărlău, în luna lu ghenarie 13 zil(e), sămbătă; și cu mare cinste l-au adus trupul dumnealui și l-au îngrupat

în luna lu feurarie în 5 zil(e), duminecă. Aicea zac osele dumnealui. Dumnezeul(e) iartă(-l) (în) împărăţie ceriului adevărat; în anul 7134 (=1626).”

Stemele unite ale Moldovei și Ţării Românești Sursa transcrierii: Nicolae Edroiu, Paleografia româno-chirilică, Cluj, 1975 Posted in Uncategorized and tagged Ţara Moldovei, Ţara Românească, Inscripţii vechi, Istorie, secolul XVII, Steme reunite

05 SEP 2013

Români care doreau să se stabilească în Rusia în 1765

1

Comment

„Colecţia completă de legi ale Imperiului Rus din anul 1649. Volumul al XVIII-lea. 1767-1769. Publicat la Tipografia Departamentului II al Cancelariei Majestăţii Sale Imperiale. 1830.

Împărătesei Ecaterina. Rezoluţii despre doritorii să se mute cu traiul în baza privilegiilor deosebite Rugămintea către ajunșii de aici în trecutul an 1765 în iunie ziua a 13-a Moldavţev Kuki și tovarășii săi, care-și numesc neamul Românesc și care trăiesc în trei cnezate, și anume: Valahia, Moldova și Transilvania, constă în următoarele: (urmează regulile după care aceștia vor ocupa locuri din zona Kievului)” Sursa: Полное собрание законов Российской Империи. Собрание Первое. Том XVIII. 1767 — 1769 гг. Le mulţumesc pentru traducere prietenilor care scriu pe blogurile Cahuleanu și Citate despre români. Posted in Uncategorized and tagged Carte străină, Istoria dreptului, Limba rusă, Sankt Petersburg, secolul XIX, secolul XVIII

04 SEP 2013

3

István Szamosközy (Zamosius) despre latinitatea românilor (1593)

Comments

Lucrare despre inscripţiile romane aflate pe teritoriul Transilvaniei

Din Capitolul III „Familiile Valahilor, care neam este acum cu totul născut pentru servitutea pământului, nu sunt altceva decât mulţimea Davilor și Parmenilor încât se pare că odată cu norocul, nu din întamplare au ocupat ţinutul vechilor Davi. Aceștia nu locuiesc nici orașele și nici câmpiile deschise, ci numai adăposturi și cătune în văile munţilor, fiind ultimii din popoarele tripartite ale Transilvaniei și poate cei mai răi. Și nimeni nu ar crede că ei au fost vreodată coloni romani, dacă limba n-ar trăda originea, cu toate că aceasta, în decursul atâtor secole, a degenerat într-un oarecare dialect. Totuși, limba latină poate fi recunoscută în el nu cu greutate.

Mai mult, ei înșiși iși zic până acum Romani, cu toate că nu au nimic din natura romană. Limba latină veche s-a împărţit în patru dialecte însemnate și foarte diferite: în italiană, galică, spaniolă, valahică. În fiecare din acestea, prin dovezi neîndoielnice, strălucesc urmele limbii latine. Nici n-a fost de mirare că popoare împrăștiate peste tot pământul s-au depărtat atât de mult de la originea limbii lor, căci nici n-au putut să folosească schimbul de cuvinte, din cauza depărtării ţinuturilor. Românii au fost numiţi Valahi, nu de la Flavus cum inventează Bonfini și alţii, ci pentru că strămoșii

acestora sunt numiţi Olaz de către Panonieni, de aici Olahi și în fine adăugându-se litere, sunt chemaţi Valahi. Se întâmplă însă adesea ca în idiomul vernacul necunoscători ai limbilor să inventeze etimologii străine.” Sursa traducerii: Aurelian Sacerdoţeanu, Consideraţii asupra Istoriei Românilor în Evul Mediu. Dovezile continuităţii și drepturile românilor asupra teritoriilor actuale, București, 2002 Sursa imaginilor: Stephanus Zamosius, Analecta lapidum vetustorum et nonnullarum in Dacia antiquitatum, Padova, 1593 Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Carte străină, Istorie, Limba latină, secolul XVI

13 AUG 2013

3

Înfrângerea suferită de tătari în timpul expediţiei din 1476 împotriva lui Ștefan cel Mare

Comments

1476 octombrie 10-19. Scrisoare prin care Eminek Mârza, dregător al hanului Crimeii, îi comunică sultanului Mehmed al II-lea înfrângerea suferită

de tătari. „Sultanul fiu de sultan, Mehmed Han, dătător de belșug! Slavă lui Allah care, atunci când i-a cinstit pe suveranii Islamului, l-a făcut sultan pe cel mai vrednic dintre sultani, suveran măreţ și onorat, stăpânul lumii drepte, luptător pentru credinţă, veșnic victorios și glorios, sabia lumii și a credinţei, sultanul lumii islamice și al musulmanilor, însufleţitorul dreptăţii în cele două lumi, împărţitorul dreptăţii printre cei năpăstuiţi de asupritori, cel care îi pedepsește pe răufăcători și pe uneltitori, moștenitorul suveranilor arabi și persani și turci, cuceritor de ţinuturi și de ţări și de cetăţi, cel care îi înfrânează pe tirani și pe răzvrătiţi și pe necredincioși, Alexandru (Iskender) al timpului, cel care face să se menţină tradiţia profetului și tot ce este obligatoriu, preaînaltul Allah să-l ţină în împărăţia lui și să facă să biruie oștile sale și să-l înalţe tot mai sus, pe el, care este mare peste cei mari și sultanul guvernator! Arzul este următorul: Din partea înălţimii-voastre ilustre ne-au sosit nouă, sărmanilor slujitori, vorbe ilustre cu știrea: Măria-sa împăratul s-a hotărât să meargă la război sfânt asupra blestematului de Kara-Bogdan (=Ștefan cel Mare). De aceea vi se face și vouă cunoscut că, alăturându-vă împăratului cu toate oștile voastre, să sprijiniţi credinţa islamică și să porniţi din partea aceea. La sosirea acestei vești, deși noi înșine aveam dușmanii noștri, totuși, primind să vă slujim pe măria-voastră, ne-am dus la scara domniei-voastre cu războinici încercaţi și cu arme de luptă. Am incendiat numeroase cetăţi ale ghiaurului; am luat multe și nenumărate prăzi. Apoi, până să ne întoarcem, a sosit vestea neînsemnată precum că: a venit dușmanul și a devastat casele voastre. Lăsând numaidecât prăzile noastre, când ne-am gândit să ne întoarcem, ghiaurul, venind în urma noastră, s-a războit mult cu noi. Au pierit luptătorii și caii noștri. Noi înșine am venit cu un cal. Apoi, dușmanul nostru, venind după noi, cu oastea de Taht, a luat ţinuturile noastre. Noi ne aflam în orașul Kârâm. Nu aveam însă cai grași ca să ieșim și să ne războim. A venit și la Kârâm-Șehri ca să lupte acolo, dar nu a putut să facă nimic cetăţii. Din pricina acestor vești neînsemnate, nu am putut să ne onorăm cu vederea feţei binecuvântate a măriei-voastre. Mulţumiri lui Allah! Am auzit că aţi avut biruinţă și glorie asupra blestematului de moldovean (Kara-Bogdan). Când a sosit la auzul nostru știrea că l-aţi înfrânt, potrivit versetului: Așa cum a zis atotputernicul Allah, victoria vine de la Allah, cucerirea este apropiată, sigură, daţi de veste credincioșilor!, care vestește biruinţă, și cu sprijinul sufletului curat și sfânt al măriei-sale profetul cel măreţ, atunci în inima noastră s-a născut foarte mare bucurie și mulţumire. Apoi, deși venise Ieghian bei, totuși nu am putut să-l trimitem mai departe, pentru că la mijloc se afla dușmanul. Am zis că s-ar putea ca dușmanul să dea peste el, iar acel slujbaș să dispară și domnia-voastră aţi putea să vă supăraţi atunci pe noi. Astfel, ne-am temut de domnia-voastră. S-a trimis scrisoare înălţimii voastre, zicând că noi nu aveam pregătită oaste mare. Scris pe la sfârșitul binecuvântatei luni djemazi-ulahâr, anul 881. Sărmanul de mine cel supus, Eminek.” Sursa: Mustafa A. Mehmed, Documente turcești privind Istoria României. Vol. I. 1455-1774, București, 1976 (pe www.digibuc.ro)

Posted in Uncategorized and tagged Documente, Ștefan cel Mare, Ţara Moldovei, Istorie, secolul XV

11 AUG 2013

Catehism pentru neamul rumânesc, Sâmbăta Mare, 1726

1

Comment

„Catehismuși sau învăţătură creștiniască în folosul Niamului Rusescu din Ţara Ungurească dată afară pin osărdia și ostenela Mării Salea Domnului D. Ioan Iosif Decamilis, Ipiscupului Sebastului, și al Munkaciului, i proci. Cinului preoţescu unit din

legea Grecească Vicariși Apostolicescu în Ţara Ungurească, Sfintei și Înălţatei Înpărăţii Rămului Sfetnicu. Iară acum, folosul Niamului Rumănescu, în limba rumăniască întoarsă, și tipărită. Sămbăta Mare, în Tipografia Academicească. Anul de la Hristos 1726.

Cuvăntu cătră preoţi Cum ni să cade noao, cari săntem puși, și rănduiţi din mila lui Dumnezeu, spre grija sufletelor răscumpărate cu cinstit săngele măntuitoriului nostru I(isu)s H(risto)s, să ne aducem aminte de învăţătura apostolicească, care Vasul cel ales dumnezeiescul Pavel o lăsat tuturor Ipiscupilor la Tit Cap 1, stih 7, zicăndu: cade-să Ipiscupului fără de păcat a fi, precum să cuvine slugi lui Dumnezeu, adecă: nu măndru, nu mănios,

nu beţiv, nu învrăjbitoriu, nu poftitoriu lucrurilor grozave, ci priimitoriu, blănd, triaz, dirept, sfăntu [...]” Sursa: www.digibuc.ro Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Carte religioasă, secolul XVIII

10 AUG 2013

1

Peceţile Ţării Moldovei de la Roman I la Petru Aron (sec. XIVXV)

Comment

Pecetea lui Alexandru și a lui Roman I (5 Ianuarie 1393)

Pecetea lui Alexandru cel Bun și a regelui Poloniei

Peceţi mari și mici ale lui Ștefan vodă, fiul lui Alexandru cel Bun

Peceţi ale boierilor Moldovei în epoca urmașilor lui Alexandru cel Bun

Peceţile lui Petru vodă și ale boierilor săi Sursa: Ioan Bogdan, Album paleografic moldovenesc. Documente din secolele al XIV-lea, al XV-lea și al XVI-lea, București/Paris, 1926 Posted in Uncategorized and tagged Documente, Ţara Moldovei, Heraldică, secolul XIV, secolul XV

08 AUG 2013

2

Comments

Sigiliile boierilor din Ţara Românească pe un document din 1823

Boierii Ţării Românești își arată recunoștinţa către Sultan, pentru că a dat ţării domn pământean pe Io Grigorie Ghica Voevod „Grigorie al Ungrovlahiei Gherasim episcop Buzău Galaction episcop Râmnic Grigorie episcop Argeș Neofit igumen Tismani Nectarie igumen Cozii Afxenti igumen Bistriţi Theoclit egumen Raduliot Protasie Aghio-Gheorghit Vartolomei (?) Mihailot Misail arhimandrit Văcăreștean Vonifatie igumen Sărindarului David igumen Znagovului Parthenie igumen Vieroșan Pahomie Stavropoleanu Efthimi Caterineanu Costandin Creţulescul ban Barbul Văcărescul ban Istrate Creţulescul dvornic Costandin Bălăceanu logofăt Mihail Manul dvornic Grigorie Filipescu vel spathar Costandin Filipescu vornic Nicolae Golescu vornic Iordache Golescu vornic Scarlat Grădișteanu vornic Ioan Știrbei dvornic Fotache Știrbei dvornic Mihalache Racoviţă logofăt Dimitrie Bibescu vel logofăt Grigorie Rali vornic Costandin Câmpineanu biv vel logofăt Dumitrache Brăiloiu logofăt Mihail Ghica vel postelnic Nestor vel logofăt Scarlat Mihailescu bivll v logofăt Costache Rasti biv vel eăgtoof Ioan Fălcoianu logofăt Ștefan Bălăceanu biv vel hatman Ștefan Beliu biv vel logofăt Dimitrie Ralet vel hatman Pană Costescu biv vel hatman

Ioan Mosgou visternic (scris grecește) Nicolachi Grigorios Romanitou (scris grecește) Alexandru Ghica vel dvornic Filip Lenj biv vel postelnic Costandin Belu agă Costandin Bălăceanu agă Iordache Florescul Mateiu… Aleco Creţulesco Grigorie Depărăţeanu (?) Dimitrie biv vel clucer Costandin Ralet biv vel clucer Costandin Filipescu biv vel clucer Alecos Nicolaos (scris grecește) biv vel clucer Nicolae Trăsnea biv vel clucer Iancul Filipescul căminar Dimitrie Ghica vornic Ioan Golescu Dimitrie Câmpineanu Iordache Știrbei stolnic Ioan Perdicari biv vel stolnic Ioan Roset biv vel comis” Sursa: Hrisovul. Buletinul Școalei de Arhivistică, publicat de Aurelian Sacerdoţeanu, vol. II, București, 1942 (pe www.digibuc.ro) Posted in Uncategorized and tagged Documente, Ţara Românească, Heraldică, secolul XIX

06 AUG 2013

Paris Mumuleanu, Rost de poezii adecă stihuri, București, 1820

„Rost de poezii adecă stihuri. Acum întâi alcătuite în limba Românească de Paris Mumuleanu. În București. În cea de nou făcută Tipografie. 1820.

Amor de muiare bătrână Ce mai umbli să iubești? Nu vezi ce zbârcită ești? Vreamea de tot ţe-au trecut, Măselele ţe-au căzut. Te vezi întâi pe obraz, Te face bărbaţii haz? Ia oglinda și te vezi, Ce-n zadar odihna-ţi pierzi! Alegi tineri frumușăi, Dar întreabă-i te vor ei? Ești zbârcită, nu le placi,

În zadar silă le faci. Părul mai tot ţe-au albit, Ce te mai ţii de iubit? În zadar te rumenești, Că mai rău te feștelești. Buzele ţi s-au lăsat, Ochii-n cap ţi s-a-nfundat. Caută să te spăsești, Să te-nchini și să cetești. Ce umbli după iubit? Nu vezi c-ai îmbătrânit? [...]

Pentru cei ce să bucură la zestre și iau mueri urâte

Fraţi, bărbaţi, ori de ce stare Câţi aveţi gust de-nsurare, Zestrei nu vă bucuraţi Stafii în cas’ să luaţi. Nu luaţi mueri pocite Strâmbe, cârne, și slutite Zestrii nu vă lăcomiţi Și-n urmă să vă căiţi Nu ziceţi ori cum să fie Numai s’aibă avuţie Iubiţi, prieteni, bărbaţi, L’acest cuvânt vă-nșălaţi. Ce folos să ai avere Și să n-ai pe plac muere.

Pentru bărbaţii carii să însoară bătrâni și vor să ia mueri tinere Nu vedeţi voi ticăloși Că sânteţi neputincioși, La ce focul mai umblaţi Tinere ca să vă luaţi? Luaţi mai bine mătuși Ce umblaţi după păpuși? Vreţi să le purtaţi în cap Sau să le aveţi în dulap? Tinerele pentru voi Vă sânt grijă și nevoi. Nu vedeţi că mârâiţi, La ce tinere voiţi? Sau în loc de cadre vreţi Să le puneţi în păreţi? Mai întâi vă socotiţi Ca să nu vă amăgiţi. Tinere luaţi belea Grijă și inimă rea. Că cum le vedeţi șăzând Lâng-un tânăr și râzând, Rămâneţi la îndoieli La grijă și bănueli

Tremuraţi, ohtaţi amar, Vă pedepsiţi în zădar, Voi pe mâni să le purtaţi, Tot rămâneţi înșălaţi. Că-n săptămâna dintâiu Vă pune supt căpătâiu. Ele vor tineri frumoși, Nu caut la voi, la moși. Voi cu cât le dezmierdaţi, Cu atât le-ntărâtaţi, Și mai rău le nebuniţi, La gust mai rău le porniţi, Când mergeţi la adunări,

Ele privesc desfătări, Cu cei tineri frumușăi Întinde glume râs cu ei. Și voi atunci necăjiţi Staţi d’oparte și priviţi. Staţi d’oparte rușinaţi, Ca când nu le-aţi fi bărbaţi. Lor l-e gândul la amor, Casă cu bătrâni nu vor, De casă nici nu-ngrijesc, Nici pân minte socotesc Pe voi v-au în loc d-argaţi, Nu vă socotesc bărbaţi.” Sursa: www.digibuc.ro Posted in Uncategorized and tagged Ţara Românească, secolul XIX, Versuri | Scrie un comentariu

05 AUG 2013

2

Comments

Sicriul de aur, Sebeș, 1683

„Sicriul de aur. Carte de propovedanie la morţi. Scoasă din Scripturile sfinte cu porunca și îndemnarea Măriei Sale, Apafi Mihaiu, Craiul Ardealului. Tipăritî în Tipografiia noao, în Cetate în Sas-Șebeș. Ani 1683, Sep., 17.

Stema lui Mihai Apafi al II-lea, Principele Ardealului

Preadoslovie cătră Măriia sa Craiul Ardealului, Domnului Domnului, Apafi Mihaiu, din mila lui Dumnezău, Craiul Ardealului, Domnul părţilor ţărăi Ungurești și șpanul Săcuilor i proci. De la Tatăl Dumnezău, prin Domnul nostru Isus Hristos, bunî sănătate, pace trupascî și sufleteascî, domnie fericitî și în toate părţile înlărgitî, poftesc Măriei Tale ca Domnului milostiv. Milostive Doamne? Supt a cui domnie, crăire, și supt ale cui aripi, în pace linî și în biușug mare am trăit 23 de ani, pănî acum, nu numai noi ce încî și ţara Ungurească toatî, și besearecile ceale amărăte au

dobândit scăpare și scuteală? Silit-am cu acest neam slăbit și întunecat al nostru a mulţemi Mâriei Tale, ce de slăbiciune mare n-am avut puteare cu alta fărî numai cu rugăciune pentru sănătate Măriei Tale și a Scaunului slăvit, și pentru fericita casî a Măriei Tale. Iarî acum, dupî ce Dumnezău, în minunat chip, ne-au agiutat dupî surumaniia noastrî, cum tipografiia rumăneascî să o rădicăm din porunca Măriei Tale, dupî niștota preuţilor rumănești, început-am a tipări căteva propovedanii pentru îngrupăciunia morţilor și pentru că aciasta iaste părga dintăiu a Tipografiei noastre, cu altă acum nu putem, ce nu aciasta ne închinăm Măriei Tale cu mare smerenie, și ne legăm pre aceia că, pănî cănd ne va custa milostivul Dumnezău, pănî atunci tot vom sili să slujim Măriei Tale. Iarî acum nu ce am voit, ce numai ce am putut am închinat Măriei Tale.

De acum, de ne va agiuta Dumnezău, ţiind milostivul Dumnezău pre Măriia Ta în pace și în sănătate, supt aripile Măriei tale, de alte prilejuri încă vom da rod Tipografiei noastre. Iarî acest lucru puţin priimeaște Măriia Ta cu mila crăiascî, și Domnul Dumnezău să ţie pre Măriia Ta întru ani mulţi și buni, pre lauda numelui său și pre întrămarea Bisearecii și a ţării, și pre bucuriia noastrî. Amin. Slugi mai mici și plecaţi ai Măriei Tale: Popa Ioan din Vinţi, cu toţ protopopii și cu tot săborul Rumănilor din Ardeal.” Sursa: www.digibuc.ro Consultaţi alfabetul chirilic românesc Posted in Uncategorized and tagged Ardeal, Carte religioasă, Heraldică, secolul XVII

02 AUG 2013

Apostol, București, 1683

1

Comment

„Apostolul cu Dumnezău Svăntul care întru acesta chip tocmită depre orănduiala grecescului Apostol, acum întăi sau tipărită. Den porunca, și cu toată cheltuiala, prea luminatului, și prea înălţatului Domn și oblăduitoriu a toată ţara Rumăneascî Io Șerban C. Voevod, adevăratul nepot prea bunului Bătrăn Șărban Băsărab Voevod. Întru folosul și înţeleagerea pravoslavnicii Rumăneștii Beseareci. Ispravnic fiind prea Sfinţitului Kir Teodosie mitropolitul ţărăi, și Exarh Laturilor. În scaunul Mitropolii Bucureștilor tipărindu-l. La anul de la spăseniia Lumii 1683.

Verșuri 8 asupra Stemelor Luminatului și Înălţatului Domn Io Șerban C. B. Voevod. Filosofii toţi numesc pre Gripsor înpărat, Iară corbul zic a fi Hrănitoriu de Proroci. Aceștea amăndoi cunună pre Domnul Șerban Voevod, Arătănd și neamurile, despre ce viţă să trage, Despre tată Gripsorul, neamul cel înpărătesc, Iară corbul despre mumă, odrăslirea cea Domnească. Rugăm dară pre Dumnezău ca pre-acest Domn luminat Să-l păzească tot cu pace, cu Domnie fericitî.

Sf. Apostol Luca în stânga Sursa: Biblioteca Naţională a României Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Șerban Cantacuzino, Ţara Românească, secolul XVII, Versuri, Vulturul bicefal

01 AUG 2013

Pravila de la Govora, 1640

„Pravila acesta iaste direptătoriu de leage, tocmelea sfinţilor apostoli tocmite de 7 săboară cătrî aceasta și a preacuvioșilor părinţi învăţătorilor lumie. Tipăritu-se-au în tipari prealuminatului domn Io Matei Basarabî voevodî a toatî Ţara Ungrovlahiei, în mănăstir Govora, văleato 7149, iarî de la nașterea lui H(risto)s 1640.

Predoslovie cătră toţi nastavnici sfintei biseareci Prealuminaţilor arhiepiscopi, mitropoliţilor și iubitorilor de Dumnezeu, episcopilor, și preoţilor, și tuturor duhovnicilor, carii cu puteare preoţeasca de la Dumnezeu sănt sfinţiţi. Teofil, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscopul și mitropolit a toatî Ţara Rumăneascî, pace și spăsenie, priimiţi Duh Sfânt cărora veţi lăsa

păcatele, lăsase-vor lor și cui le veţi ţinea, ţinea-se-vor lor. Socotit-am, că mai toate limbâle au carte pre limba lor; cu aceai cugetaiu și eu, robul Domnului mieu, lui Iisus Hristos, să scoţ ceastî cărte, anume pravilî pre limba rumăneascî, sfinţiilor voastre fraţi duhovnici rumănești, carii sânteţi păstori oilor celor cuvăntătoare a turmei lui Hristos, carea are întru sine multe fealiuri de vindecări sufletelor creștinești, celor ce sănt rănite cu păcate, însî mai vrătos și cale la înpărăţiia ceriului. Însî mî rog sfinţiilor voastre cu mare milî, la care mănî va cădea aceastî sfântî carte, acela să aibî a o ţinea în mare cinste și să se înveţe dintru ia în tainî, cum va vindeca sufletele oamenilor de păcate. Iarî întru mănî de mirean să nu se dea, nice la măscărici. să nu fie tocmealele sinţilor apostoli și a sfinţilor părinţi batjocurite, că apoi milostiva ta veri da samă frate duhovnice, eu nu voi avea treabă [...]” Sursa: www.dacoromanica.ro Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Românească, Istoria

dreptului, Matei Basarab, secolul XVII | Scrie un comentariu

30 IUL 2013

Psaltire slavonească, Govora, 1638

1

Comment

Traducere din slavonă: „Psaltirea fericitului proroc și împărat David cu cântările lui Moise și ale celorlalţi proroci și cu Psalmii aleși și cu Paschalia. Cu sârguinţă și cu cheltuială s-au tipărit de două ori în tipografia prea luminatului Domn Io Matei Basarab, voevodul Ţării Ungrovlahe. În mânăstirea numită Govora, hramul Adormirea prea sfintei Născătoare de Dumnezeu. În anul de la zidirea lumii 7146, iar de la nașterea lui Hristos 1638.

Io Matei Basarab voevod, cu binecuvântarea dumnezeiască Domn al întregei Ţări Ungrovlahe și al părţilor de peste munţi, herţeg de Amlaș și Făgăraș și celelalte. Dreptcredinciosul și evlaviosului neam al patriei noastre și altor neamuri înrudite cu noi după credinţă și având același vestit dialect slovenesc ca limbă, și cu deosebire bulgarilor, sârbilor, ungrovlahilor, moldovlahilor și celorlalţi, binecuvântare lumească, sănătate și mântuire de la Atotfericitul Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu osârdie le doresc. Eu robul prea darnicului stăpân al meu Iisus Hristos, același mai sus numit, cu binecuvântarea și cu ajutorul lui Dumnezeu domnind peste această ţară, am dorit cu multă silinţă să vă dăruiesc Dumneavoastră, dreptcredincioșilor, din tipografia mea, această carte de Dumnezeu însuflată, numită Psaltire, pe care Duhul sfânt prin gura lui David o scoase. De aceea cu căldura dragostei primiţi acest dar, deși de nu prea mare preţ, dar ca un început, căci după aceasta am de gând să vă dau cuvioșiilor voastre și alte cărţi. Și nu credeţi că umblaţi după vreun lucru pieritor, ci după comori cerești și veșnice. De aceea primiţi cu dragoste și cu osârdie și cu mulţumire această carte și numele mai sus zis al micimei noastre adăugând pe lângă el fără de lene și pe al soţiei mele Elena și nu-l dispreţuiţi a-l pomeni în sfintele voastre rugăciuni; aveţi chiar mai multă bunăvoinţă pentru aceasta, ca să ne faceţi pe noi și mai sârguitori întru înmulţirea feluritelor cărţi [...]”

„Ţarul David” Sursa imaginilor: www.dacoromanica.ro Sursa traducerii: BRV, vol. I Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Românească, Matei Basarab, Moldovlahia, secolul XVII, Slavonă

29 IUL 2013

Tetraevangheliarul de la Căldăruşani, 1643

Sf. Evanghelist Matei

Sf. Evanghelist Marcu

Evanghelia lui Marcu

Sf. Evanghelist Luca

Sf. Evanghelist Ioan

Lauda cinstitei cruci Sursa: byzantion Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Ţara Românească, Manuscrise, Matei Basarab, secolul XVII, Slavonă | Scrie un comentariu

27 IUL 2013

2

Comments

Pomelnicele mânăstirii Tismana din 1798 și 1840

Pomelnicul din 1798 „Acest sf. și d(u)mnezeesc pomealnic ce să zice proscomisarion s-au prefăcut și sau înnoit la anu(l) de la Nașterea D(o)mnului și Mântuitorului nostru Is. Hs. 1798 în zilele prea luminatului D(o)mn a toată Ţara Rumănească Io Costandin Gheorghie Hanherli V(oe)v(o)d fiind mitropolit ţării prea sfinţitu(l) părintele Chiriochir Dositheu și în păstoria cuvântieto(a)rei turme a prea sfinţii sale părintelui Episcopu Râmnicului chiriochir Nectarie și s-au hărăzit sfintei și d(u)mnezăeștii mănăstiri Tismana unde se cinsteaște și să prăznuiaște hramu prea slăvitei Adormiri a prea sf(i)ntei de D(u)mnezeu Născătoare și pururea fecioarei Marii și să odihnesc și sf(i)ntele moaște ale prea cuviosului părintelui nostru Nicodim sf(i)nţitu, întru care s-au scris domnii, mitropoliţii și arhierei(i) aceștii de Dumnezeu păzite ţări cum și fericiţii ctitori.”

Pomelnicul din 1840 „Pomene cu blagocistivi domni la mănăstirea Tismanii Vladislav voevod. Acesta este frate lui Radul voevod. Pentru acesta au făcut mănăstirea de la Vodiţa, înzestrăndu-o cu moșii și cu alte odoară. Radul voevod Negru. Acesta au început di(n) temelie mănăstirea Tismana și au înzestrat-o cu moșii, dar n-au apucat să o isprăvească. Dan voevod. Acesta este fecior lui Radul voevod Negru. Acesta au isprăvit măn(ăstirea) și au adăogat la înzestrare în anul 6894 (=1386). Mircea voevod. Acesta Mircea au fost frate lui Dan voevod. Acesta asemenea au adăogat la ctitorie. Dan voevod. Acest Dan, fecior lui Dan voevod sin (=fiul lui) Radu. Acesta au adăogat asemenea la ctitorie moșii și alte odo(a)ră. Calinichia doamna.”

Carol I în vizită la Tismana (1867) Sursa: Alexandru Ștefulescu, Mânăstirea Tismana, București, 1909 Posted in Uncategorized and tagged Ţara Românească, Manuscrise, Pomelnice, secolul XIX, secolul XVIII

26 IUL 2013

Cronica lui Ioan Dobrescu

„Această carte, ce să numește Floare, care este adunată din mai multe istorii ale Ţării Românești și pentru alte întâmplări ce s-au întâmplat într-însa de când am început a scrie până acum, cetind, veţi vedea. Și nu numai pentru aceasta, ci și multe învăţături veţi afla aicea, care poate aduce oareșcare știinţă omului. Și cetind vericarii și văzând osteneala mea, să mă pomenească și să mă erte. Și pă acela Dumnezeu să-l erte. Și veri la cine va rămânea după petrecerea mea de aicea, să nu o ţie ascunsă, ci să o dea la fraţi să o citească. S-a început a să scri din zilele luminatului domn întru fericire răposat Ioo Constandin Alexandru Ipsilant voievod D(omn) Ţ(ării) R(omânești) de Ioan Dobrescu ot mahalaoa Bateștii. S-au scris în zilele lui Nectarie până la Dionisie mitropolitu și la Dosithei, 1822, octomvrie 9.

Turnul Colţei și biserica Batiștei 1813, ghenarie 30, în zioa de sfinţii ierarși Vasilie cel Mare, Grigorie Bogoslovu i Ioan Zlataust, joi la 8 ceasuri și jumătate din zi, iar s-au cutremurat pământul, tot întru acel chip ca și înainte. S-au sfârșit până aici de scris, leatu 1813, fevruarie 7, de Ioan sin Dobre ot mahala(ua) Bateștea.” Sursa: Ilie Corfus, Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), în Studii și articole de istorie, vol. VIII, București, 1966 Posted in Uncategorized and tagged Cronici, Ţara Românească, Istorie, Manuscrise, secolul XIX | Scrie un comentariu

23 IUL 2013

Însemnare dobrogeană din 1848 pe un Minei tipărit la Mânăstirea Neamţ

Minei pe luna lui Aprilie, Mânăstirea Neamţ, tipărit în 1846 „Acest Minei este cu(m)păratu pi luna lui aprilie cu 150 di lei bani pintru Sfăntul Dumitru otu satul Lu(n)caviţi cu hremul lui, di Gheorghi Sandu Bogdan la anul 1848 aprilii în 1 și eu Gheorghi am scris d(a)ră di s’vor scula ci(n)eva ca să-l o vânzi sau să o răscu(m)piri afurisătu să fiî. Ferul să putrezască pe(a)tra să mucezasăae (sic!) ca lemnul să putrezască dară trupul lui să nu mai putrezască.”

Sursa: Constantin Cioroiu, Aurel Mocanu, Cartea românească în Dobrogea înainte de 1877, Constanţa, 1978 Posted in Uncategorized and tagged Carte religioasă, Dobrogea, Ţara Moldovei, secolul XIX | Scrie un comentariu

21 IUL 2013

Stemele orașelor muntene și moldovene (sec. XIV-XVIII)

1. Sigiliul orașului Baia, inscripţie latină (sec. XIV-XVII) 2. Sigiliul orașului Roman, inscripţie latină (sec. XV-XVII) 3. Sigiliul orașului Câmpulung Muscel, inscripţie latină (sec. XIV-XVII) 4. Sigiliul orașului Argeș, inscripţie slavonă (sec. XVI-XVIII) 5. Sigiliul orașului Botoșani, inscripţie slavonă (sec. XVI-XVII) 6. Sigiliul târgului Piatra, inscripţie slavonă (sec. XVII)

1. Sigiliul orașului Suceava, inscripţie slavonă (sec. XVI-XVII) 2. Sigiliul târgului Bârlad, inscripţie slavonă (sec. XVII) 3. Sigiliul orașului Râmnic, inscripţie slavonă (sec. XVII) 4. Sigiliul orașului Argeș, inscripţie slavonă (sec. XVIII) 5. Sigiliul târgului Trotuș, inscripţie slavonă (sec. XVII) 6. Sigiliul târgului Neamţ, inscriptţie slavonă (sec. XVII) Sursa: Dan Cernovodeanu, Evoluţia armeriilor Ţărilor Române de la apariţia lor și până în zilele noastre (sec. XIII-XX), Brăila, 2005 Posted in Uncategorized and tagged Ţara Moldovei, Ţara Românească, Heraldică, Limba latină, Slavonă | Scrie un comentariu

20 IUL 2013

Anaforaua Epitropiei Școalelor, Iași, 1828

„Uricariul cuprinzătoriu de hrisoave, firmanuri și alte acte ale Moldovei din suta XIV-a pănă la a XIX-a. Sub redacţia lui Teodor Codrescu. Partea a treia. Iașii. Tipografia Buciumului Roman. 1853.

Prea Înălţate Doamne, Bunele învăţături sănt pentru omul cel cugetătoriu o vieaţă sufletească pre pămănt, prin eale numai mintea să poate lumina de Dumnezeeștile scripturi, și sfintele sale porunci, prin eale vieţuește omul în mijlocul întămplărilor de la zidirea lumii, vecin să face acelor de ochean despărţiţi lăcuitori, se înalţă pănă în sferile tăriei, cercetează măruntăile pămăntului, și culegănd din toate folositoare cunoștinţi, îndămănează omului și mângăe traiul său cel trecătoriu, în care plinind datoriile sale prin fapte lăudate, ăi căștigă măntuire. De aceste adevăruri pătrunse fiind multe neamuri, nu cruţă jărtve spre a putea plini acel scopos, și atăt ocărmuirile, căt și persoanele au dezvălit un zilos carele sporind din zi în zi, au adus astăzi pe omenire în treapta adevăratei sale chiemări, adecă a fiinţii cei cugetătoare, de unde s-au născut

orăndueala, legile, îndustriea și luminarea veacului, care la un loc alcătuesc a soţietăţii fericire; cugetănd la aceste ne-am încredinţat, că bunele învăţături orănduite cu sfănta lege drept credincioasei biserici, puind în inimile giunimei pămăntenilor seminţe alese, ar naște pre lăngă creștineasca și fericirea acea orășănească, spre acărora dobândire ţintește toată a noastră sirguinţă. Drept aceea înpărtășind aseminea scopuri, noi toţi epitropii ai shoalelor naţionale spre a înplini lipsa pricinuită de trecutele întămplări în acest pămănt, de cuviinţă am socotit a nu lăsa să răsadă spini și pălămidă pre cămpul cel mănos, ce poate naște înbelșugate

roduri, ca să se aducă dintăiu părgă dătătoriului de toate cele bune, și să se înpartă între neamul carele de la noi așteaptă a sa îndestulare.

Privind însă că între celelalte nenorociri de care s-au certat orașul acesta, și focul din vara trecută au ars și au surpat casa shoalei domnești, și neiertăndu-ne nici veniturile, nici timpul de a putea face acum o nouă zidire, drept și de cuviinţă am socotit, ca în mănăstirea sfinţilor Trei Ierarhi, anume în casa și pe așezemăntul învechit a fericitului întru vecinica pomenire Domnului Vasilie Voevod, unde de cănd ne aducem aminte au urmat o shoală obștească, să se statornicească în acea casă o shoală normală și o Ghimnazie, ămbe potrivite cu scoposurile noastre și cu trebuinţa obștiei, cătră care mai în urmă să se adaogă un curs de filosofie și de pravile. Dar pentru ca gios arătatele învăţături cer mai multe apartamenturi, așa dar spre a putea încăpea toate a sale clasuri și a îndămăna lăcuinţa Profesorilor, socotim să se întocmască, și să se acopere toată acea zidire cu venitul shoalii, pentru vremelniceasca așăzare, pănă i se va putea înlesni o statornică casă, cănd apoi ar urma la Trei Ierarhi numai shoală normală. Această shoală normală va fi pentru învăţătura limbei Romănești cu Gramatică, Caligrafie, Catihisis, Aritmetică și cu niscaiva începătoare învăţături care toate să se petreacă în curs de doi ani. Cursul de Ghimnazie să ţie patru ani, și în ea să se înveţe cu deplinătate limba Latinească maică limbei noastre, care și de cătră neamuri se învaţă, ce nu au altă legătură cu ea, decăt a temelnicilor sale știinţe, precum și la toată megieșita

Rosie și ţara Romănească se urmează; iar în limba Romănească să se înveţe Relighia, Filologhia, Biografia, Loghica, Retorica, Poezia, Istoria, Matimatica, Moralul, Iconomia Pămăntească și Politicească, Istoria Naturală și Arhiologhia. Avănd pentru pomenitele învăţături vrednici profesori Români pămăntenii adecă pe părinţi Iconomul Constantin, și pe Iereul Ioan, pe Dumnealui Vasilie Fabian, și Dumnealui Gheorghie Săulescul, și încredinţând privigherea învăţăturilor Domniei sale Agăi Gheorghie Asachi, îndatorindu-l a ne raportui sporiul și neagiunsurile shoalii, pentru care ăl însărcinăm cu nume de Referendariu învăţăturilor publice. Pre lăngă aceste se va învăţa și limba Elinească, îndată ce se va mai urma casa shoalei de sarcina cheltuelelor. Iar căt pentru învăţătura limbilor streine, să fie profesori, nealcătuind însă acestea un ram neapărat a învăţăturii obștești, și pentru că venitul shoalei nu ne iartă a face aseminea cheltueli, să fie îndatoriţi sholarii ce vor voi să înveţe acele

limbi să plătească oarecare sumă spre întimpinarea simbriei acelor profesori, fiind mai trebuitoare cultura limbei vorbirei neamului în care să fac sfintele rugăciuni, să tractaricesc toate pricinele, și care este cea mai puternică legătură spre păstrarea și înbunătăţirea neamului, și însufleţirea de dragoste cătră patrie: cănd despre altă parte o samă de cărţi streine sănt pentru tinerii nepractisiţi, ca o cursă înșălătoare, pentru care îngrijirea noastră va privighea a nu se învăţa în shoală, nici a se tipări vreun lucru nepotrivit cu a sfintei biserici și cu a statului așăzămănturi.

Preaînălţate Doamne! încredinţaţi fiind de părnteasca îngrijire a înălţimei voastre, întru cele ce priivăsc cătră binele pămăntenilor supuși, nu ne îndoim de puternica înbrăţoșare și scutire acestui scopos, ca să se așeză în zilele înălţimei Voastre

domnului pămăntean, o shoală pămăntească, spre folosul necurmat al obștiei, și să se poată alcătui o bibliotecă naţională, instrumenturi, și adunarea unealtelor pentru sporiul învăţăturilor, pentru care ne urgăm înălţimei Voastre, ca după pilda procatohilor domni, să se sporească veniturile shoalei, prin hărăzirea statornicilor mile domnești, și prin chipzuirea a se înmulţi și dările ce era îndatorite a face mănăstirile închinate locurilor de gios, în vreme ce înmulţindu-să și a lor venituri, cu drept și fără îngreuere pot înplini sporiul acelui apalogon, pre lăngă care ne mai rugăm să hotăriţi și să întăriţi înălţimea Voastră, ca în urmarea așezării fericitului întru vecinica pomenire domnului Grigorie Ghica Voevod, din anul 1775. Noemvrie 15, după cursul de cinci ani, de la începerea acestor shoale, toţi tinerii ce vor petrece cursul învăţăturilor și vor ave bune atestaturi să se protimisască a întra pe la dregătoriile Divanului, Visteriei, și a canţeleriilor pămăntești, spre a le sluji aceasta de răsplătire, și altora spre mai mult îndemn. În urmă ne mai rugăm cu umilinţă să se dea și o ţidulă domnească poroncitoare a se întocmi și a se acoperi în trebuinţa shoalii cu a ei cheltuială toată zidirea arătată în mănăstirea sfinţilor Trei Ierarhi, fiind această faptă una din

cele mai trainice pomenire spre lauda nemuritoare a înălţimei Voastre. 1828. Ghenarie 1. Smerit rugător, Veniamin Mitropolit Moldavii. Plecaţi slugi, Costachi Mavrocordat Mihalachi Sturza Vornic G. Asachi Agă. __________________

Originalul acestei anaforale pe care este și rezoluţia domnească în frunte, se păstrează în Arhiva Departamentului Bisericesc și al învăţăturilor. T(eodor) C(odrescu).” Sursa: www.dacoromanica.ro Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, Documente, Ţara Moldovei, Gheorghe Asachi, Gheorghe Săulescu, Istoria învăţământului, secolul XIX, Teodor Codrescu, Veniamin Costachi | Scrie un comentariu

18 IUL 2013

Pomelnicul bisericii Sfinţii Teodori din Iași (1842)

„Pomelnicul a ctitorilor și poporănilor sfântului lăcaș a Sfinţilor Teodori Tiron și Strătilat, 1842 mart 1. Antonie preot Popovici și alţi ajutători și miluitori. Vii (coloana din stânga): Pomelnicul lui Gavriil Moldovanul, ginerele lui Sava Răzmiriţă: Gavriil, Rucsandra, Dimitrii, Maria, Ioan, Zaharia, Ileana șii fii lor și tot neamul lor. Pomelnicul Dumisali c(u)c(oanei) Catinchi a lui Tănasi Borș: Ecaterina, Costandin, Dimitrii, Ana, Maria și tot neamul lor. Ioan Fotini. Adormiţii (coloana din dreapta): Ioan Estrati Dabija v(oie)v(od), Mariia, Ioan, Dafina do(a)mna și fii lor și părinţii lor și fraţii lor și tot neamul. Gavriil, Neculai, Ana, Manoil, Dumitru, Mariia, Ioan, Sava, Ecaterina, Ana, Chiriac, Ana și părinţii și fraţii și tot neamul lor.” Sursa: Sorin Iftimi, Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene. Monumente, ctitori, mentalităţi, Iași, 2008 Posted in Uncategorized and tagged Ţara Moldovei, Manuscrise, Pomelnice, secolul XIX | Scrie un comentariu

15 IUL 2013

2

Comments

Hrisoave pentru înfiinţarea Seminarului Teologic din Mânăstirea Neamţului și a Gimnaziului și Internatului din Târgu Neamţ, 1857

„Hrisoavele Î.S. Princepelui domnitoriu Grigorie A. Ghica v(oie)v(od), date sf. monastiri Neamţul și Secul, pentru înfiinţarea Seminariului din Monastire, a Gimnasiului și a Internatului din T. Neamţului; însoţite de lucrările desfiinţărei acestor Scoale. No. 1. Iassi. 1857.

Hrisovu Prea Sănţitului Mitropolit al ţerei, D. Sofronie Miclescu, înfăţoșindu-ne cererea Sfatului Ocărmuitoriu în săntele Monastiri Neamţul și Secul, presidat de Arhimandritul, însărcinat prin ofisul nostru de împlinitor de Stareţ, au adus la cunoștinţa Domniei Noastre, că: această săntă Lavră pătrunsă de înalta sa chiemare pentru a respunde scopului fericiţilor titori, înzestrătorii ei, precum și așteptărei poporului bisericei lui Iisus Hristos; pe lăngă ospitalul de bolnavi și Ospiţiile de alienaţi și seraci ce are, fapte ale filantropiei Evangelice, pe care practicăndu-se din început, sinţitul cler au meritat după drept epitetul de părinţi, și pentru care, Măntuitoriul fericește pe făptuitorii zicănd: fericiţi făcătorii de bine, că aciia fiii lui Dumnezeu se vor chiema, și iarăși le zice: veniţi binecuvăntaţii părintelui meu de moșteniţi împărăţiea gătită lor. – Pre lăngă aceste diregeri ale harităţei crestine, au înfiinţat și o Seminarie întru care propuindu-să toate știinţele cerute pentru aciia carii au a plini dumnezeiasca misie: mergănd învăţaţi toate limbele, să se aprindă

făclia Teologiei, pusă pe baza știinţelor propedeutice care să lumineze tuturor. Actfeliu, biserica Ortodoxă Romănă să se înzăstreze cu ai săi ierarhi, precum au stătut: Vasilii, Grigorii, Ioanii, Chirilii și Atanasii, carii, ca păstori zeloși se îndrepte turma cea cuvăntătoare cătră măntuire, și ca adevăraţi păstori, să pună sufletele lor pentru biserică și pentru poporul acestei de Dumnezeu păzite ţeri. Spre acest scop, sfatul soborului Ni-au alăturat prospectul și programele, cuprinzătoare de obiectele ce au a se propune, care cercetăndu-să de cătră prea sănţitul Mitropolit și de cătră Departamentul Cultului și al Instrucţiei Publice, s-au aprobat și de cătră Noi. Aceste sănt: A. Programă de obiectele ce au a se propune în cele patru clase de gradul I Clasa I Cunoștinţa literilor, silabirea, cetirea, formarea literilor și scrierea simplă. Numerarea și scrierea numerilor, rugăciunile și căntările bisericești. Clasa II Cetirea cu diverse litere de tipariu și de bucăţi istorice. Aritmetica: adunarea,

subtragerea, înmulţirea, împărţirea, cu numere simple, calcularea de rost. Religia: Semestru I. catihismul cel mic, căntările bisericești. Semestru II. cetirea din Evangelia de la Matei, catehismul cel mic, căntările bisericești. Istoriea: Semestrul I. Biografii din Istoria Romanilor pănă la anul Romei 490. Istoria vechiului Testament partea întăia. Semestrul II. Biografii de Istoria Romanilor pănă la anul 723, Istoria vechiului testament partea II. Geografia: cunoștinţe preliminarie

de geografia Moldovei și de geografia sacră. Caligrafia. Clasa III Gramatica Romănă, partea analitică; compuneri în scoală și acasă. Cetire în latinește și în grecește. Aritmetica: cele patru speţii cu numere compuse, abstrase și concrete; regula de trei, cetirea din Evangelie de la Marcu. Semestrul II. catehismul cel mare, cetirea de la Luca, căntările bisericești. Istoria: semestrul I. Biografii din Istoria Împăraţilor Romani, pănă la anul lui Hristos 476; Istoria Vechiului Testament partea III. Semestru II. Biografii din Istoria Împăraţilor Bizantini și a Domnilor Romăni, pănă la anul 1453; Istoria Noului Testament partea I. Geografia: semestru I. geografia Principatelor Romănești și cea săntă pe timpul Apostolilor. Semestru II. geografia ţerilor circumvecine și cea sacră, pe timpul lui Constantin marele și Iustinian. Caligrafia.

Clasa IV Gramatica Romănă, partea Analitică și Sintactică, compuneri în scoală și acasă, eserciţie în stil, pentru trebuinţele ordinare ale vieţei. Gramatica limbei latine și a acelei grecești. Aritmetica: regula de trei simplă și compusă, frănturile, cunoștinţa măsurilor, greutăţilor și a monetelor. Religia: semestru I. Datoriile creștinului, cetirea din Evangelie, căntările bisericești. Semestru II. din faptele Apostolilor și din Epistole, Istoria Biblică, căntările bisericești. Istoria: Semestrul I. Biografii din Istoria Domnilor Romăni pănă la anul 1650, Istoria Noului Testament partea II. Semestru II. Biografii din Istoria Domnilor Romăni pănă la anul 1850, Istoria Noului Testament partea III [...] ” Sursa fotocopiei: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași Posted in Uncategorized and tagged Alfabet de tranziţie, BAR Iași, Documente, Ţara Moldovei, Istoria învăţământului, secolul XIX

13 IUL 2013

2

Comments

Dionisie Eclesiarhul, Condica Mânăstirii Bistriţa (jud. Vâlcea), 1795

„Condica Sfintei Mănăstiri Bistriţii întru care s-au scris hrisoavele și cărţile moșiilor din partea muntelui. La leat 1795.”

Biserica Mânăstirii Bistriţa și egumenul Nectarie înfăţișând condica Sfântului Grigore Decapolitul. În partea de jos scrie: „Ale tale dintru ale tale priimește Sfinte a lui Dumnezeu de mine nevrednicul robul tău.”

Stema Ţării Românești după pecetea lui Alexandru Ipsilanti din 1779, sub care scrie: „Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod bojiiu milostiiu gospodar Zemle Vlaskoe”.

„Schitul Peștera”

„Hrisoave pentru așezământul Ţării și orânduiala mănăstirilor. Cu mila lui Dumnezeu, Io Alexandru Ioan Ipsilant voevod și domn a toată Ţara Rumănească.” Sursa: Radu Constantinescu, Dionisie din Pietrari. Miniaturist și caligraf, București, 1982 Posted in Uncategorized and tagged Documente, Ţara Românească, Heraldică, Manuscrise, secolul XVIII, Slavonă, Steme reunite

12 IUL 2013

1

Comment

Cronica Hotinului (1769)

„Cuvinte în versuri a cetăţii Hotinului Hotine, Hotine, Gătește-te bine, Că moscalul vine Ș-a fi rău de tine! Saltă și te vesălește, Că moscalul sosăști Și turcilor le vestești, Ca să aibă vesti, Că vine armiia tari, Cu puteri mari Și la Hotin năvălești, De turci nimică nu gândești. Vin cu tunurile, Spargu zidirile Vin cu tunuri mari Și spargu cetăţ tari. Pașa Ismail Cătră Rumeli o grăi:

- Cardaș, mi-au venit o vesti, Că ghiaurul sosăști. Ian, caută în sus pi dial. Tot stiaguri de moscal; Caută și mai la vali, Stiaguri de cătani Și pe lângă munţi, Stiaguri de arnăuţi Mestecaţi în doao Tot cu oaste noao. Rumeli grăești, Pe turci sfătuiești Ca Nistrul să triacă La războiu să margă: Cu inimi cheșchine, Cu armile pline, Ca, de vor sta bine, Ghiaurul nu vine: - Rugaţi pre Mehmet Cu mult salamet [...]” Sursa fotocopiei: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași Sursa transcrierii: Dan Simonescu, Cronici și povestiri românești versificate (sec. XVII-XVIII), București, 1967 Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Ţara Moldovei, Istorie, Manuscrise, secolul XVIII, Versuri

11 IUL 2013

1

Comment

Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ion Vodă cel Cumplit, București, 1865

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași Posted in Uncategorized and tagged BAR Iași, Ștefan cel Mare, Ţara Moldovei,

Hărţi vechi, Istorie, România, secolul XIX, secolul XVI

← Older Entries

Bloguieşte pe WordPress.com. The Bold Life Theme.

Newer Entries ®