Promovarea Sanatatii Referat e6n10

„Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de mediere intre individ şi mediu, combinând

alegerea personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea, în viitor a unei mai bune stări de sănătate.” Promovarea sănătăţii are 3 sfere distincte de activitate dar care, în acelaşi timp, se suprapun: - Educaţia pentru sănătate; - Protejarea sănătăţii; - Prevenirea îmbolnăvirilor. Conceptul care stă la baza promovării sănătăţii, adică educaţia pentru sănătate are drept scopuri: - informarea-educarea populaţiei în domeniul medical, pentru a cunoaşte manifestările bolilor şi prevenirea lor; - dobândirea unor atitudini şi deprinderi care să fie favorabile sănătăţii; - implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii, oamenii putând să ia decizii privind propria stare de sănătate. Promovarea Sanatatiieste stiinta si arta de a-i ajuta pe oameni sa-si schimbe stilul de viata pentru a obtine o sanatate optima restabilind armonia la fiecare din nivelele existentei umane: - Fizic: prin exercitii fizice, nutritie echilibrata, autoîngrijire medicala, evitarea consumului în exces si a dependentelor de substante daunatoare organismului; - Emotional: prin managementul stresului si asistenta pe timpul crizelor emotionale; - Social: prin realizarea si intretinerea permanenta a retelei de din familie, prieteni, colegi de serviciu si comunitate; - Intelectual: prin educatie generala, pregatire si evolutie profesionala continua împreuna cu definirea, realizarea si dezvoltarea continua a carierei profesionale; - Intuitiv si Creativ: prin restabilirea si dezvoltarea continua a intuitiei, creativitatii si capacitatii de anticipare a evenimentelor; - Sufletesc: prin recastigarea si dezvoltarea continua a increderii în propria persoana si prin care avem capacitatea de a visa si transpune în practica visele, proiectele sau dorintele noastre întru binele universal (pentru noi si pentru ceilalti); - Spiritual: prin sentimentele de dragoste, apreciere si speranta alaturi de actiunile caritabile destinate ajutorarii celor din Jurul nostru. Clasificarea metodelor de profilaxie: I.

metode de profilaxie primara – cuprind actiunile si mijloacele care vizeaza impiedicarea aparitiei manifestarilor patologice sau a bolilor propriu-zise.

II.

metode de profilaxie secundara – au in vedere masuri menite sa amelioreze evolutia negativa a tulburarilor, sa previna agravarile si sa diminueze posibilitatea de cronicizare sau potentialul sechelar al bolii.

III.

metode de profilaxie tertiara – cuprind ansamblul masurilor ce au drept scop reducerea invaliditatii, reabilitarea si resocializarea bolnavilor.

Dintre actiunile profilaxiei primare, distingem masuri preventive biologice, psihologice si sociologice. - masurile preventive biologice – au ca scop reducerea sau inlaturarea factorilor de risc patogenetic si malformativ pentru descendenti. Astfel, se pot face determinari biochimice ale cuplului matrimonial, pentru a evita procrearea la cei care au incompatibilitati ale unor fractiuni serologice. De asemenea, vor fi stimulate nasterile la varsta tanara, stiut fiind faptul ca varsta inaintata a mamei creste riscul unor afectiuni ce evolueaza cu deficit psihic. Cunoscandu-se potentialul ereditar al unor afectiuni, se poate institui si legifera planning-ul familial si sfatul genetic, astfel incat cuplurile care doresc sa aiba copii sa poata fi investigate si in functie de rezultate procrearea sa poata fi incurajata sau evitata, prin aprecierea realista a riscului patogenetic. Acest filtru a fost denumit in sens metaforic „eugenie psihica sau sterilizare psihologica”. - masuri preventive educativ-psihologice – se adreseaza in special sanogenezei mintale. aceste masuri vizeaza in primul rand o raportare adecvata a parintilor fata de copii. Interactiunea defectuoasa dintre parinti si copii, cu consecinte patogenice asupra dezvoltarii psihice a acestora, impune in primul rand educatia parintilor. Atitudinile si actiunile acestora fata de copii vor fi nuantate si relativ specifice, in functie de stadiul evolutiv al copilului si particularitatile sale psihice. -

masuri preventive institutional-sociale – constau in evitarea suprasolicitarii, dar mai ales a muncii desfasurate in conditii de incertitudine si insecuritate, ca si crearea unui climat profesional favorabil.

 Profilaxia secundara – vizeaza oportunitatea si eficacitatea masurilor terapeutice al caror scop este reducerea simptomatologiei si evolutiei bolilor, precum si obtinerea unor remisiuni indelungate, de buna calitate si a recuperarii totale sau partiale, precoce. Directiile de actiune ale profilaxiei secundare: -

realizarea screening-ului, prin investigarea unor grupuri populationale cat mai mari pentru a descoperi persoanele cu boli specifice sau manifestari patologice in vederea aplicarii tratamentului necesar si a cunoasterii cat mai precise a morbiditatii, stiut fiind faptul ca de aceasta depinde asigurarea cadrelor de ingrijire si a institutiilor de asistenta medico-psihologica.

-

dezvoltarea si cresterea utilizarii serviciilor de sanatate, pentru a mari accesibilitatea la tratament a oricarei persoane care prezinta tulburari, dizarmonii sau deficiente somato-psihice.

-

infiintarea si dezvoltarea unor servicii de „interventie in criza”, la care pot apela persoane aflate intr-un impas psihologic sau cu tendinte de suicid.

-

intreprinderea unor actiuni de educatie psiho-medicala destinate cunoasterii semnelor bolilor si a masurilor terapeutice profilactice si curative necesare, precum si instruirea in semiologia psihopatologica a medicilor si a psihologilor.

 Profilaxia tertiara – are in vedere mai ales bolnavii care au prezentat un proces patologic agresiv sau boli cronice si cuprinde actiuni complexe, cu caracter socio-culturale, destinate prevenirii sau limitarii dezadaptarii, dependentei si deficientei psiho-somatice. Directiile de actiune ale profilaxiei tertiare sunt: - evaluarea gradului de incapacitate de munca si profesionala, ca o consecinta a gradului de invaliditate sau defectivitate psihica. Evaluarea gradului de incapacitate de munca si de activitate profesionala este o problema medico-psihologica si se inscrie ca un al treilea deziderat dupa diagnostic si tratament, caruia comisia de expertiza trebuie sa-i raspunda oportun, adecvat si cu constiinta deplinei responsabilitati. - actiuni inscrise sub numele de reabilitare, readaptare si resocializare. Reabilitarea si readaptarea se realizeaza printr-un ansamblu de actiuni inscrise in aria terapiei medicale, psihoterapiei, ergoterapiei si socio-terapiei, desfasurate in cadrul actiunii de asistenta medicopsihologica. Obiectivul major al acestor actiuni este pregatirea persoanelor respective pentru viata sociala din afara institutiei medicale, pentru aceasta fiind folosit si termenul de resocializare. Spre deosebire de etapele anterioare ce aveau in vedere boala, profilaxia tertiara are in vedere in primul rand persoana prin prisma posibilitatilor sale de desfasurare a unei activitati social-organizate si productive care constituie rostul primar al existentei si conduita esentiala a sanogenezei.