Monografia Sistemului Bancar Al Statelor Unite Ale Americii k4y4d

Monografia Sistemului Bancar al Statelor Unite ale Americii

-Iaşi, 2009-

CUPRINS 1. Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii 1.1 Despre sistemul bancar al SUA.................................................. 3 1.2 Scurt istoric.................................................................................. 4 1.3 Organizarea sistemului bancar.................................................. 6 1.4 Indicatori de apreciere a activităţii bancare............................. 8 1.5 Tendinţe........................................................................................ 9 2. Banca centrală a Statelor Unite ale Americii 2.1 Introducere................................................................................... 10 2.2 Originile rezervei federale.......................................................... 12 2.3 Funcţii si atribuţii........................................................................ 15 2.3.1 Atribuţiile Rezervelor Federale.......................................... 15 2.3.2 Funcţiile Sistemului Federal de Rezervă........................... 16 2.4 Structura sistemului..................................................................... 20 3. Prezentarea băncilor reprezentative din sistemul bancar al SUA 3.1 Băncile comerciale- Bank of America………………………... 24 3.2 Băncile de investiţii........................................................................ 29 

JPMorgan Chase........................................... 30



Citigroup........................................................ 32

2

BIBLIOGRAFIE.................................................................................... 35 1. Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii 1.1 Despre sistemul bancar al SUA Sistemele bancare s-au schimbat în multe sensuri pe parcursul anilor. Băncile oferă astăzi, o gamă foarte largă de produse şi servicii, rapide şi eficiente. Pentru zeci de milioane de americani, băncile sunt prima opţiune pentru economisire, împrumuturi şi investiţii. Structura şi evoluţia sistemului bancar a fost mereu un subiect puternic disputat pe plan politic în America. Organizarea sistemului financiar-bancar este supusă unui continuu proces de adaptare şi transformare, de specialitate şi diferenţiere, de reglementare sau de dereglementare, această evoluţie confirmându-se atât nevoilor interne ale economiei, cât şi cerinţelor sistemului financiar internaţional. Organizarea sistemului bancar are o importanta deosebită, in functie de nevoile de transformare, aceasta poate ajuta la dinamizarea proceselor economice. Pentru a analiza un sistem bancar trebuie sa îl poti compara cu sistemele bancare de referinţă: - sistemul bancar britanic, caracterizat printr-un succes deosebit si prin specializare ; - sistemul bancar german, care se individualizeaza prin banca de tip universal ce desfasoara o larga activitate care poate fi comparata cu sectorul comercial, in formele sale "en gros si en detail " - sistemul bancar z, un sistem hibrid concentrat si mult mai apropiat de stat decat de clientii sai. - sistemul bancar al statelor unite ale americii, un sistem apreciat prin caracterul sau descentralizat si specializat. După cum am precizat deja, sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii, este unul cu o importanta deosebita. În prezent sistemul bancar american are o structură piramidală, avand la varf Sistemul Federal de Rezervă şi organismele federale.Federal Reserve System este alcătuit

3

din 12 bănci federale corespunzătoare celor 12 districte şi este condus de Consiliul Guvernatorilor, alcatuit din 7 persoane numite de preşedinte, pe o durata de 14 ani. Funcţiile celor 12 bănci federale sunt: - emisiunea monetară in district - creditarea băncilor comerciale: compensarea cecurilor şi a altor titluri de credit ale băncilor membre – fixarea ratei scontului. - operaţiuni de open market. Specificul sistemului bancar american este relevant şi in opţiunea băncilor între două tipuri de statut : National Bank sau State Bank (banca federala sau banca intr-un stat anumit), completată cu regimul „one state banking”, constand in separarea activitatii bancare comerciale de cele financiare. Ca urmare a acestor factori specifici se disting 4 categorii de institutii bancare: Băncile Comerciale , care se ocupă în principal cu primirea depozitelor de fonduri, private sau publice, la vedere sau la termen. Băncile de Investiţii, care operează cu fonduri împrumutate de la băncile comerciale, asigurand cumpărarea şi plasamentul titlurilor emise de societăţi comerciale şi prestează servicii in domeniul restructurărilor şi fuziunilor, gestionează portofolii de titluri, jucand un rol important in dinamizarea economiei. Băncile americane situate in străinătate, care derulează operaţiuni nepermise pe teritoriul american. Băncile străine – sunt in proportie de cca. 50% japoneze, cca.10% britanice şi 30% europene. Aceste banci provoacă îngrijorarea sistemului bancar autohton atat datorită atragerii unei parţi a clientelei americane de origine asiatica cat şi datorită achiziţionării de către băncile străine a unor bănci americane. Totusi pana la structura mai sus prezentata a sistemului bancar American trebuie sa amintim cele mai importante evenimente ce au condus la formarea acestuia.

1.2 Scurt istoric Prima bancă a Statelor Unite ale Americii, “the Bank of North America “ din Philadelphia, a fost creată de Congres în 1781 la cererea lui Robert Morris, al finanţelor, pentru a ajuta financiar Revoluţia Americană.

4

In anul 1790 ,Primului Secretar al Trezoreriei Nationale, Alexander Hamilton a recomandat fondarea unei bănci centrale. Aceasta ia fiinţa în 1791, sub forma Băncii Statelor Unite. Aceasta nu a funcţionat decat pană in 1811. Nu era momentul potrivit pentru abandonarea unei bănci centrale, în condiţiile izbucnirii războiului, al carui finanţare a fost cu atat mai dificilă, reducand eficienţa eforturilor militare. Imediat după război, se înfiinţează cea de-a doua Bancă a Statelor Unite, în 1816. Aceasta reuşeşte să ofere echilibrul financiar pierdut odata cu deflaţia de după război. Totusi nici această bancă nu reuşeşte să se menţina decat pană în 1832. Fără o bancă centrală, tanăra uniune federală s-a găsit într-o perioadă de instabilitate financiară. Au existat “crize ale băncilor” în 1837 şi 1839, astfel în 1842 nouă state aveau probleme serioase financiare. Perioada 1832-1864 s-a caracterizat prin existenţa de numeroase bancnote. Cand cea de-a doua Bancă a Statelor Unite ale Americii a fost închisă, Guvernul a preluat supravegherea băncilor. Această supraveghere s-a dovedit ineficientă. În acele zile băncile îşi acopereau împrumuturile prin emitere de note de bancă proprii. Aceste note de bancă trebuiau să fie convertibile, la cerere în monedă. Era datoria supraveghetorilor bancari să verifice şi să certifice că băncile aveau destulă monedă, aur sau argint, pentru a remunera bancnotele. Pentru că acest proces nu era mereu înfăptuit, mulţi deţinători de note de bancă se găseau în posesia unor hartii fără valoare.Era uneori dificil, dacă nu chiar imposibil, să se detecteze care note erau “rele”, datorită varietaţilor acestora. Pană în 1860, mai mult de 10000 de bancnote diferite circulau in SUA, comerţul fiind puternic afectat. Sute de banci au falimentat declanşand crize minore, ajunganduse chiar la o criza financiară majoră în 1857. Războiul Civil a oferit preşedintelui american Abraham Lincoln oportunitatea să aducă linişte în haos. În perioada 1863-1864, s-au adoptat o serie de legi privind crearea unui sistem bancar naţional, format din mai multe bănci federale. Aceste bănci vor emite o monedă naţională uniformă susţinută de SUA, obligaţiuni de stat, in speranţa că toate băncile ar fi forţate să intre în sistemul naţional. Acest lucru nu a funcţionat pentru că unele bănci de stat, au abandonat emiterea de bancnote şi au continuat ca bănci de depozit. Acest lucru a stat la originea aşa-numitei dualităţi a

5

sistemului bancar american. Acest sistem se referă la existenţa băncilor cu caracter federal in acelaşi timp cu cele cu caracter federat (de stat). La începutul secolului 20, SUA avea deja cel mai larg sistem bancar. Cele 20000 de bănci ale Americii deţineau 40% din valoarea totala a depozitelor de pe intregul glob. Totuşi tentativele de forţare a băncilor statale să adere la un sistem national nu au fost eşuate, odata cu dispariţia dreptului de emisiune (crearea FED – Federal Reserve System în 1913 ) s-a introdus şi obligativitatea ca toate băncile să adere la FED. Un moment important în evoluţia băncilor l-a reprezentat criza economică din anii 1929 - 1933 , care s-a manifestat în toate ţările dezvoltate , dar a avut efecte devastatoare în SUA prin crahul bancar de proporţii (36 % din bănci fiind declarate în stare de faliment) . Acest eveniment a impus o reglementare severă în regimul băncilor , care sã acţioneze în direcţia protejării deponenţilor . În mod necesar , statutul băncii de depozit a trebuit să fie bine conturat , impunându-se un regim limitativ de control asupra instituţiilor de credit ce primesc depuneri şi asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării . În acest cadru s-a delimitat , mai exact , accepţiunea de bancă de depozit , spre deosebire de celelalte bănci . Odata cu instaurarea istraţiei Clinton, şi a unor noi reglementări, băncile din America au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, dat fiind şi faptul că noile reglementări erau mai permisibile.

1.3 Organizarea sistemului bancar In prezent sistemul bancar american are o componenţă piramidala, culminand cu Sistemul Federal de Rezerva si organismele sale. Federal Reserve System este alcătuit din 12 bănci federale corespunzătoare celor 12 districte şi este condus de Consiliul Guvernatorilor, alcătuit din 7 persoane numite de preşedinte, pe o durata de 14 ani. Funcţiile celor 12 bănci federale sunt: - emisiunea monetară în district - creditarea băncilor comerciale: compensarea cecurilor şi a altor titluri de credit ale băncilor membre

6

– fixarea ratei scontului. - operatiuni de open market. Se pot distinge 4 categorii de bănci in SUA: Băncile Comerciale - au ca funcţie principală primirea depozitelor de fonduri, private sau publice, la vedere sau la termen, Băncile de Investiţii - operează cu fonduri împrumutate de la băncile comerciale asigurand cumpărarea şi plasamentul titlurilor emise de societăţi comerciale şi prestează servicii în domeniul restructurărilor şi fuziunilor, gestionează portofolii de titluri, jucând un rol important în dinamizarea economiei. Băncile americane - situate în străinătate cu avantajul de a efectua operaţiuni care nu le sunt permise pe teritoriul american. Băncile străine - sunt în proporţie de cca. 50% japoneze, cca.10% britanice şi 30% europene. Aceste bănci provoacă îngrijorarea sistemului bancar autohton atât datorită atragerii unei părţi a clientelei. Băncile specializate au o misiune de interes public; creditarea pe termen mijlociu si lung pentru întreprinderi, creditarea mărfurilor cu plata în rate ; creditarea locuitorilor cu garanţii ipotecare ; gestiunea mijloacelor de plată, în special prin cărţi de credit etc. Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru întreprinderi, creditarea mărfurilor cu plata în rate , garantarea locuinţelor cu garanţii ipotecare, gestiunea mijloacelor de plată, în special prin cărţi de credit etc. Sistemul bancar american se structurează în bănci Nationale si bănci ale Statelor, bănci member ale Sistemului Federal de Rezerve si bănci nemembre ale SFR, bănci fără filiale şi bănci cu subdiviziuni, filialele străine şi diviziuni ale băncilor americane şi holdingurile americane. Pentru a activa pe piaţă în calitate de bancă este necesară primirea licenţei (Carter) de la organele legislative. După structura băncii acestea se supun ori Guvernului Federal ori puterii statale.Băncile naţionale primesc licenţa de la Guvernul SUA, iar băncile statelor primesc licenţa de la puterea locală din statul dat şi au dreptul de a-şi deschide filiale doar pe teritoriul pe care şi-au obţinut licenţa.

7

Băncile americane pot fi clasificate conform criteriului asigurării depozitelor în: bănci cu depozite asigurate în Corporaţia Federală de Asigurare a Depozitelor, bancile neasigurate. Bancile nationale sunt obligate sa se asigure, dar cele din districte nu. Un alt criteriu de clasificare împarte băncile în: bănci cu filiale si subdiviziuni, bănci fără filiale(cea mai răspandită formă care cuprinde 1/3 din sistemul bancar al SUA). Băncile din districte pot intra in Sistemul Federal de Rezerve după dorinţă, dar după lege toate băncile naţionale sunt obligate să fie membre ale Sistemului Federal de Rezerve. Aproximativ 10% din băncile din districte sunt bănci-membre al SFR. Funcţiile SFR sunt: •

stabilitatea sistemului bancar

•

îndeplinirea rolului de agent fiscal al Guvernului Federal

•

agent al deservirii datoriei statului

•

controlul inflaţiei si şomajului pe baza gestiunii masei monetare

1.4 Indicatori de apreciere a activitătii bancare Indicatorii de performanţă bancară arată cum stă banca la un moment dat, ceea ce permite ca managerii să ia măsuri în consecinţă, de păstrare a performanţei dacă indicatorii sunt pozitivi, sau de îmbunătăţire a performanţei dacă indicatorii nu sunt la nivelul la care banca şi i-a propus. Indicatorii de apreciere a performanţelor bancare au o mare expresivitate, reflectând o multitudine de aspecte: gradul de generare a profitului, eficienţa operaţională şi managerială, etc. Totuşi, pentru a aprecia activitatea bancară din America trebuie să o situăm în comparaţie cu celelalte sisteme bancare ale lumii. Astfel vom avea in vedere numărul de instituţii bancare, gradul de concentrare, numărul de sucursale bancare, densitatea bancară. Folosirea acestor indicatori ajutandune să avem o imagine de ansamblu asupra întregului sistem bancar american. Numărul de instituţii bancare ajunsese în anul 1996 la 22.846. Acest număr nu are relevanţă decat dacă se ia în considerare faptul că numărul instituţiilor bancare din Germania era de 3392, în Austria de 1019, în Italia 911. Se poate observa cu uşurinţă că Statele Unite ale Americii deţinea cel mai mare număr de bănci.

8

Totuşi, cand vine vorba de gradul de concentrare deţinut de primele 5 bănci, acesta este cu mult mai scăzut decat in alte tări ale lumii. Astfel SUA, deţine un grad de concentrare de doar 16%, în timp ce în Olanda acesta atinge 80%, in Marea Britanie atinge 59%, în Romania 66%. Un alt aspect este legat de densitatea bancară. Aceasta este mai redusă în SUA. Numărul de sucursale la 1000 de locuitori sau densitatea bancară, in SUA este de aproximativ 0,27%, în timp ce în Spania aceasta deţine un procent de 0,94%, in Germania 0,58% iar în Austria de 0,58%. Acest lucru nu înseamna că numărul de sucursale bancare nu este mare, SUA deţinand cel mai mare număr al acestora, 70.400, spre deosebire de Germania, 38.200, sau Spania, 37.100.

1.5 Tendinţe In industria bancară, contrar reţinerilor din partea legislaţiei bancare, în multe ţări a început diversificarea. In SUA, până în anul 2000, restricţiile numite prin legea Glass-Steagall limitau activitatea băncilor care puteau activa într-un şir de ţări. Din această cauză, activitatea principală a băncilor comerciale era concentrată în domeniile creditării ipotecare, creditelor de consum, gestiunea operaţiunilor de trust, operaţiunilor pe piaţa eurovalutelor, cardurilor bancare etc. În această perioadă, creştea lista serviciilor bancare tradiţionale acordate de băncile comerciale.În anul 2000 au fost suspendate restricţiile privind operaţiunile de asigurare, garantare, de cauţiune şi servicii prestate prin intermediul calculatoarelor. Ca rezultat, băncile au putut majora brusc cadrul serviciilor oferite din contul operaţiunilor enumerate mai sus si se aşteapta o diversificare continuă a acestora. Deşi, sub influenţa concurenţei, s-a micşorat marja la creditele comerciale şi alte operaţiuni bancare, aceste servicii capătă o importanţă tot mai mare ca sursă a veniturilor băncii. Diversificarea în anii 90 şi la începutul secolului al XXI-lea a condus la crearea conglomeratelor financiare multiramurale, care, pe lângă serviciile bancare tradiţionale, prestau servicii de asigurare, vanzare, ipotecare, dealing, trust, consulting.

9

Un alt aspect este legat de tehnologiile informaţionale noi care încep să aibă o influenţă tot mai mare asupra industriei bancare. Aceasta este specifică, mai ales, pentru activitatea bancară “en-detail”. Pentru a face faţă creşterii volumului de operaţiuni curente, băncile implementează cardurile bancare şi prelucrarea lor electronică. Creşterea volumului de servicii prestate, mai cu seamă în orele de vârf (de regulă, în afara programului), au dus la creşterea utilizării automatelor de casă (bancomatelor). În acest fel, multe instituţii bancare devin tot mai automatizate şi apare o posibilitate reală de prestare a serviciilor de prelucrare informaţională a datelor, care devine un tip nou de servicii prestate de băncile comerciale. În consecinţă, a crescut brusc concurenţa în activitatea bancară legată de deservirea persoanelor fizice. Atragerea profitabilă a resurselor deponenţilor fondurilor mutuale şi de pensii, a băncilor de economii şi de credit a condus la o concurenţă dură între acestea din urmă şi băncile comerciale. În anii 90 congresul SUA a adoptat măsuri speciale privind ajutorul băncilor mici, care deservesc cu preferinţă businessul mic în comunele orăşeneşti şi săteşti depresive. Sectorul american a înregistrat în ultima parte a anului 2007, prima sa pierdere trimestrială din 1990 încoace, aceasta ridicandu-se la 26 miliarde de dolari. În trimestrul IV 2007, cand SUA intră oficial in recesiune, băncile au afişat un profit de 575 milioane de dolari, însa 2008 a adus prabusirea cu 84 % a profiturilor bancare faţă de 2007, chiar dacă la nivelul intregului an acestea au rămas pe plus, la nivelul a 16 miliarde de dolari. Totuşi se aşteaptă o revenire “în forţă” a sistemului bancar american.

2. Banca centrală a Statelor Unite ale Americii 2.1 Introducere "The Federal Reserve System virtually controls the nation's monetary system, yet it is able to no one. It has no budget; it is subject to no audit; and no Congressional Committee knows of, or can truly supervise, its operations." Murray N. Rothbard

10

Orice naţiune are o bancă centrală.La fel ca şi un guvern central, o bancă centrală distinge o naţiune ca o entitate politică. Naţiunile din Europa au avut bănci centrale încă dinainte de revoluţia Industrială. Banca Suediei(1668) şi Banca Angliei(1694) sunt două din cele mai vechi bănci centrale, astfel că conceptul de bancă centrală nu este nou. Deşi băncile centrale diferă într-o anumită măsură în structură, funcţie, rolul în economie, toate acestea au anumite părţi comune. O bancă centrală are puterea exclusivă de a elibera bani de hârtie. Aceasta serveşte ca un creditor de ultimă instanţă (o sursă garantată de lichiditate) băncilor şi altor instituţii. Ea acţionează ca o bancă a guvernului, ocupându-se de datoria guvernului şi care acţionează în numele guvernului pentru a proteja valoarea banilor naţiunii în comerţul internaţional (de obicei, prin cumpărarea şi vânzarea de bani naţionali în pieţele valutare). O bancă centrală urmăreşte, de asemenea, să controleze creşterea ofertei de bani a naţiunii pentru a realiza obiectivele economice naţionale. Rezerva federală este una dintre cele mai importante şi puternice instituţii din Statele Unite. Ea pune în aplicare politica monetară a naţiunii , în încercarea de a controla costul de bani (rata dobânzii), precum şi disponibilitatea de bani (bani de aprovizionare). Dar spre deosebire de cele mai industrializate bănci centrale din alte naţiuni, este doar semi-guvernamentala. Sistemul federal de rezervă îndeplineşte funcţia de bancă centrală, dar structura sa este fundamental diferită de cele mai multe alte bănci centrale. Cele mai multe bănci centrale sunt mult mai strâns legate de ramura executivă a guvernului lor decât este Federal Reserve. Cei mai multi cred ca FED-ul este o agentie guvernamentala, dar nu este. Cei care au studiat problema au spus: “Acesta este un sistem bancar privat”. Au dreptate pe jumatate, pentru ca nu este chiar un sistem privat. Este un hibrid, un cartel bancar. Sistemul FED este un grup de interese foarte mari care s-au adunat intr-un cartel si au atras Guvernul Federal in el ca un partener pentru a se folosi de Lege pentru a impune deciziile cartelului. In majoritatea cartelurilor, daca un membru vrea sa se retraga sau nu-si onoreaza deciziile, unul din membrii vrea sa fixeze preturile sau sa le creasca de exemplu, contrar intelegerii, ceilalti membrii nu au cum sa-l forteze sa se supuna intelegerii. Dar daca aduci Guvernul in intelegere si transformi intelegerea in Lege, atunci toti membrii se vor supune intelegerii prin Lege sau vor merge la inchisoare. De aceea

11

toate cartelurile din intreaga istorie au incercat sa formeze parteneriate cu guvernele. Astfel FED-ul nu este altceva decat un cartel, un cartel bancar care a intrat in parteneriat cu Guvernul Federal al SUA, caruia i-a dat monopulul de creare a banilor. Este o organizatie hibrida care pare sa aiba caracteristicile unei agentii guvernamentale pentru ca Guvernul este implicat si pare sa aiba caracteristicile unei corporatii private pentru ca este detinuta de banci private. Figura 1 ilustrează originea separată a politicii monetare şi fiscale în Statele Unite. Figura 1

2.2 Originile rezervei federale Economiştii şi oficialii guvernamentali de la începutul anilor 1900 credeau în general că guvernul nu trebuie să intervină în interacţiunea naturală a forţelor economice de pe piaţă. De asemenea credeau că nu este necesar ca banca centrală să controleze economia pentru a atinge un echilibru în fluctuaţiile de bani de pe piaţă ,chiar şi în cazul tulburărilor economice. În schimb ei vedeau economia şi fluctuaţiile de bani ca entităţi care se auto-echilibrează. Când încrederea în sistemul bancar a ajuns la cel mai scăzut punct, in 1790, Hamilton, care sprijinea ideea unui sistem bancar centralizat, a îndemnat Congresul să creeze o companie privată, care să aibă responsabilitatea exclusivă de a tipări bani. Planul său era de a crea un sistem bancar centralizat, cu sediul în Philadelphia şi sucursale plasate în cele mai importante oraşe. Aici urmau să fie depozitate fondurile 12

guvernamentale şi taxele colectate de la populaţie. Planul său a fost aprobat de Congres, şi prima banca din Statele Unite a fost deschisa in Philadelphia in 1791, dar numai cincisprezece ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă. Această Bancă a Statelor Unite a avut iniţial un capital de 10 milioane de dolari, dintre care patru cincimi aparţineau unor investitori particulari, iar o cincime Guvernului. Banca Statelor Unite era istrată de un preşedinte şi de un comitet format din 25 de directori, dintre care 20 aleşi de către acţionari, iar cinci numiţi de Guvern. Practic, ea se afla sub control privat. Ideea unui sistem bancar centralizat nu era nouă. Ea îi aparţinea lui William Paterson şi era aplicată în Marea Britanie încă din 1691. Aici, o singură companie privată avea dreptul să emită poliţe plătibile la cerere (adică tot bani de hârtie), ceea ce contravenea politicii de siguranţă a împrumuturilor bancare. William Paterson a spus cu acest prilej: „Banca are avantajul de a încasa dobândă pe bani creaţi din nimic.” În aceeaşi ordine de idei, Reginald McKenna, ministru de finanţe al Marii Britanii, avea să spună 230 de ani mai târziu: „Băncile pot, şi chiar creează bani, iar cei care controlează creditul unei naţiuni, conduc politica guvernelor şi ţin în mâinile lor destinul oamenilor.” Fără o bancă centrală, multe din aceleasi probleme s-au repetat, inclusiv proasta functionare, accesul limitat la credite, precum şi lipsa de încredere în sistemul de monedă. Congresul a răspuns la cererile publicului pentru un sistemul bancar solid, şi astfel a doua banca din Statele Unite a fost înfiinţată în 1816. Inflaţia, datoriile împovărătoare şi lipsa unei instituţii de încasare a taxelor au fost doar câteva din motivele aduse în sprijinul luării acestei decizii. Noul proiect de lege a permis istrarea situaţiilor economice pentru încă 20 de ani, creşterea rezervei de capital la 35 de milioane de dolari, autorizarea creării de filiale bancare şi emiterea bancnotelor cu valoare minimă de cinci dolari. Noua bancă avea acum puterea de „a controla întreaga structură fiscală a ţării”. Aceasta a fost condusă de către iluminaţii masoni, prin intermediul bancherilor internaţionali „de primă clasă” John Jacob Astor, Stephen Girard şi David Parish (agentul vienez al clanului Rothschild). A functionat foarte asemanator cu prima banca cu avantajul suplimentar ca funcţiona ca un depozitar pentru guvernul federal. Cea de-a doua Bancă a întâlnit aceeaşi soartă ca şi prima, şi practic, din aceleaşi motive. Când cei 20 de ani de privilegiu al bancii au expirat, Congresul, încă o dată, a refuzat să-l reînnoiască. Andrew Jackson, care

13

a fost ales presedinte in 1828, s-a opus cu fermitate la toate formele de guvern centralizat, inclusiv centralizarea sistemului bancar. Perioada 1836 - 1863 a fost descrisă ca fiind cea mai întunecată din istoria bancară a SUA. Nevoia de a avea un sistem bancar de încredere nu a fost niciodată mai mare, dar nu a existat nici un răspuns din partea guvernului de a aborda această nevoie. Expansiunea geografică, creşterea populaţiei, şi prosperitatea economică din anii de dinaintea războiului civil au creat un climat ideal pentru creşterea bancară şi comercială, dar multe dintre băncile care s-au deschis au fost slab valorificate şi lipsite de gestionare prudentă. A devenit evident că, conceptul original al colonistilor, care permite efectiv oricărui individ sau grup sa intemeieze o bancă şi sa funcţioneze fără supraveghere sau vreo reglementare, nu a fost valabil sau acceptabil. Din cele 2500 bănci de stat care s-au format între 1826 şi 1860, mai mult de 1000 s-au închis într-o perioadă de zece ani de la deschidere. National Bank Act Sistemul bancar şi economia SUA au avut probleme grave în 1862. Această ţara a fost implicată în războiul civil, cheltuielile guvernului au depăşit veniturile, şi rata inflaţiei a ajuns la 13%. Preşedintele Lincoln avea nevoie de o nouă sursă de venituri şi a atribuit această sarcină secretarului Trezoreriei, Salmon P. Chase. Secretarul Chase a avut, de asemenea, sarcina de a reforma sistemul bancar. Chase s-a apucat de lucru şi în 1863 a convins Congresul să aprobe the National Currency Act, mai târziu redenumită the National Bank Act, care cuprindea patru prevederi. Exact ceea ce sistemul bancar avea nevoie, întrucât astfel s-a creat baza pentru sistemul bancar de astăzi. Bănci Naţionale Pentru că una din problemele majore ale sistemului bancar a fost instabilitatea, Banca Naţională a fost creată pentru a induce încrederea publicului în bănci. Ca şi băncile de stat, băncile naţionale au fost în proprietate privată, dar au fost autorizate sa întreprindă activităţi bancare - de către guvernul federal. Cerinţele au fost foarte stricte, cerând ca banca sa fie capitalizată în mod corespunzător şi competent gestionată. Ca un stimulent pentru a se asigura capitalul adecvat, acţionarii puteau fi traşi la răspundere în cazul în care banca nu ar fi reuşit. Actul juridic stabilea, de asemenea, limitele de

14

creditare bazate pe un procent din capitalul social. Limitele de creditare au contribuit la reducerea riscului de bancă în cazul în care un debitor nu putea rambursa un împrumut. Rezervele obligatorii Înainte de “the National Bank Act”, deponenţii îşi pierdă complet încrederea în sistemul bancar şi au fost reticenţi în a pune banii la orice bancă. Temerile lor au fost bine fondate pentru că băncilor nu li se cerea să deţină numerar sau solduri disponibile pentru a satisface cererile de retragere. The National Bank Act a abordat această problemă prin stabilirea unui sistem de rezerve minime obligatorii. Fiecărei Bănci Naţionale i se cerea să păstreze rezerve faţă de depozite ca o măsură suplimentară pentru protecţia deponenţilor. Rezervele puteau consta din numerar sau se menţinea un sold cu o Bancă Naţională aflată într-un centru monetar. Un centru monetar este un oraş cu o piaţă monetară activă şi o comunitate financiară, aşa cum ar fi New York, Chicago sau San Francisco. Din momentul în care New York a devenit centrul financiar naţional, soldurile de rezervă au fost ţinute de multe ori cu marile bănci din New York. Federal Reserve Act din 1913 În timp ce the National Bank Act a parcurs un drum lung spre restabilirea încrederii în sistemul bancar, este necesar încă putin pentru a rezolva toate problemele. Cele trei lacune ramase au fost: -

nu exista nici un control al sistemului de colectare

-

o circulaţie monetara inelastica

-

piramida rezervelor Sistemul Federal de Rezerve a fost creat prin Legea Federală din 23 decembrie

1913. Toate băncile naţionale erau nevoite să adere la acest sistem dar se puteau alătura deasemenea şi alte bănci. Băncile de rezerve şi-au deschis porţile pentru afaceri în 16 noiembrie 1914. Legile Rezervei Federale au fost create ca parte componentă a legislaţiei,pentru a furniza o aprovizionare elastică de monedă. Legile urmau să fie aplicate asupra Băncilor de Rezerve cu implicaţie indirectă asupra tuturor celorlalte bănci.

15

La momentul reglementarii acestei acţiuni în 1913, în SUA, numărul băncilor împuternicite să emită bancnote depăşea 7500. Un moment important în evoluţia băncilor l-a reprezentat criza economică din anii 1929 - 1933, care s-a manifestat în toate ţarile dezvoltate, dar a avut efecte devastatoare în SUA prin crahul bancar de proporţii (36 % din bănci fiind declarate în stare de faliment). Acest eveniment a impus o reglementare severă în regimul băncilor, care sã acţioneze în direcţia protejării deponenţilor. În mod necesar, statutul băncii de depozit a trebuit să fie bine conturat, impunându-se un regim limitativ de control asupra instituţiilor de credit ce primesc depuneri şi asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării. În acest cadru s-a delimitat, mai exact, accepţiunea de bancă de depozit, spre deosebire de celelalte bănci. S-a ajuns astfel la o delimitare clară în bănci de depozit şi bănci specializate, generalizată în toate structurile naţionale ale sistemului bancar a SUA.

2.3 Funcţii si atribuţii 2.3.1 Atribuţiile Rezervelor Federale cuprind patru domenii generale: •

Dirijeaza politica monetară naţională, influenţând sistemul monetar si condiţiile acordării de credit, urmărind stabilitatea preţurilor si accesibilitatea ratelor pe termen lung;

•

Supraveghează si reglează instituţiile bancare pentru a garanta siguranţa bankingului naţional cat si a sistemului financiar si de a proteja drepturile de credit ale clienţilor;

•

Menţine stabilitatea sistemului financiar si conţine riscurile care ar putea sa apară pe piaţa financiară;

•

Furnizeaza servicii financiare institutilor de depozit, Guvernului Statelor Unite, cât si instituţilor oficiale străine, jucând un rol important in gestionarea sistemului naţional de plată. Sistemul Rezervelor Federale este considerat o bancă centrală independentă

deoarece deciziile sale nu trebuie să fie rectificate de Preşedinte sau de oricine altcineva din conducerea Guvernului. Totuşi sistemul este supravegheat de către Congresul S.U.A. Rezervele Federale trebuie să lucreze în cadrul obiectivelor totale ale economiei şi a politicii financiare stabilite de către Guvern; în consecinţă descrierea sistemului ca fiind

16

“independent în cadrul Guvernului” este mai precisă. 2.3.2 Funcţiile Sistemului Federal de Rezervă •

Bancă a băncilor Fiecare dintre cele 12 bănci ale FED oferă servicii instituţiilor financiare ,servicii

care sunt similare celor pe care băncile şi casele de economii le oferă întreprinderilor şi persoanelor fizice.Fiind o „banca a bancilor” FED ajută la menţinerea sigură şi eficace a sistemului de plăţi,principalul tronson prin intermediul căruia care se desfăşoară toate tranzacţiile financiare din economie. În fiecare zi FED procesează milioane de plăţi în ambele forme ,atât ca cecuri de hârtie cât şi în formă electronică. Deci când se încasează un cec sau se deţin bani transferaţi electronic este o oportunitate ca o bancă din FED să se ocupe de transferul de fonduri de la o instituţie financiară la alta. Fiecare dintre băncile componennte ale FED oferă aceste servicii,şi altele pe lângă acestea,contra unei taxe de bază,instituţiilor care efectuează depozite în districtul pe care banca îl istrează. Instituţiile pot alege să utilizeze serviciile oferite de către FED sau pot opta pentru cele oferite de alţi competitiori de pe piaţă. Împreună, cele 12 bănci componente ale FED procesează mai mult de o treime din cecurile scrise pe teritoriul SUA,un total care depăşeşte 14 miliarde de dolari anual. Iar volumul dolarilor transferaţi prin FED prin intermediul reţelei electronice este mult mai mare,de peste 343 milioane de dolari. O altă funcţie importantă a FED o reprezintă satisfacerea nevoilor financiare a celui mai mare client bancar al Statelor Unite, guvernul USA. Ca şi bancă a guvernului sau ca agent fiscal, FED procesează o varietate de tranzacţii financiare,acestea implicând miliarde de dolari. Cum o persoană fizică poate să-şi ţină deschis un cont la bancă,Trezoreria Statelor Unite deţine un cont de cecuri cu FED prin care sunt dirijate intrările de taxe cât şi plăţile efectuate de către guvern.Ca o parte componentă a acestei reţele de servicii,FED vinde şi răscumpără obligaţiunile guvernului ca şi cambii sau bilete de trezorerie,bancnote sau obligaţiuni. Sistemul federal de rezerve emite deasemenea monedă naţională şi bancnotele.Trezoreria SUA,prin cele 2 birouri(Bureau of the Mint şi Bureau of Engraving

17

and Printing) satisface nevoia de monedă a naţiunii,după care băncile din cadrul FED se ocupă cu distribuirea monedei.Moneda circulă periodic înapoi la bănci unde este numărată, verificată dacă se află într-o condiţie acceptabilă şi examinată contra falsificării. Dacă banii se află încă într-o condiţie bună,eventual vor fi retrimişi în circulaţie,în urma cererii de monedă pe piaţă care trebuie satisfăcută.Banii uzaţi sunt distruşi prin rupere în bucăţi.Bancnota de 1 dolar are o durată medie de viaţă de circa 18 luni,după care urmează să fie distrusă. •

Supervizor si instrument reglator Ca parte a obligaţiilor sale de a se îngriji de buna funcţionare a sistemului

bancar,Sistemul federal de rezerve supraveghează şi reglează instituţiile financiare. Ca rol reglator, FED emite reguli care guvernează reţeaua instituriilor financiare. În calitatea sa de supervizor, FED examinează şi monitorizează instituţiile pentru a se asigura că ele operează într-o manieră stabilă şi sigură şi că acţionează în conformitate cu legile şi regulile în vigoare. Responsabilităţile de supraveghere ale FED sunt exercitate având o bază regională. Fiecare bancă componentă a Sistemului federal de rezerve este responsabilă pentru monitorizarea depozitele bacnare ale companiilor, pe care le deţine(organizaţii care deţin una sau mai multe bănci)şi a activităţii băncilor membre ale statului(bănci care sunt în de către stat ca membri ai FED), în districtul în care operează. FED ajută la asigurarea faptului că băncile acţionează în interes public,dominând activităţile de la băncile care caută să fuzioneze până la companiile bancare de depozite care caută să se angajeze într-o activitate nonbancară. În crearea regulilor, FED ia în consideraţie cum afectează tranzacţia concurenţa şi comunitatea locală. Sistemul federal de rezerve implementează deasemena legi(ex: Truth-in-Lending, Equal Credit Opportunity, and Home Mortgage Disclosure) menite se asigure că consumatorii sunt trataţi în mod corect în cadrul operaţiunile financiare. O altă modalitate prin care FED reuşeşte să menţină un sistem bancar stabil este „creditorul de ultim resort”. O instituţie financiară experimentând o sustragere neaşteptată de lichidităţi, de exemplu, poate recurge la banca aferentă districtului din care

18

face parte, dacă nu are posibilitatea să împrumute banii din altă parte. Acest împrumut acordat de FED nu doar va face posibilă trecerea instituţie finacniare peste dificultăţile temporare, dar, cel mai important, va preveni ca problemele unei instituţii să se răsfrângă la nivelul alteia. Rata de dobândă de bază pentru aceste împrumuturi este numită rată de discount. •

Manager al masei monetare Cea mai importantă dintre atribuţiile FED o reprezintă elaborarea şi punerea în

aplicare a politicii monetare. FED îşi asumă acest rol în calitate de manager naţional de monedă. El lucrează pentru a menţine în echilibru volumul de monedă şi credit şi preţurile acestora - ratele de dobândă- cu nevoile economiei.Fapt deomnstrat, excesul de bani în circulaţie poate conduce la inflaţie, în vreme ce deficitul de monedă în circulaţie poate sufoca creşterea economică. Ca manager naţional al monedei, FED caută să fixeze o balanţă între aceste două extreme. Pentru a atinge acest obiectiv, FED acţionează spre a controla masa monetară de la sursă, influenţând astfel abilitatea instituţiilor financiare de a crea cecuri prin împrumuturi sau investiţii. Pârghia de control pe care FED o foloseşte în acest proces este rata minimă a rezervelor obligatorii pe care fiecare banca trebuie să o deţină la bancă naţională. În general,instituţiile de depozit sunt subiecte ale legilor care prevăd că acestea trebuie să deţină la banca naţională un procentaj fix din volumul depozitelor,stabilit ca rezervă şi care nu poate fi folosit pentru împrumuturi sau investiţii. Aceste reserve determină volumul de bani pe care o bancă îi poate crea prin împrumuturi sau investiţii.Prin intermediul acestora, FED acţionează indirect asupra fluxului de monedă şi credit din economie,controlând “materia primă” pe care instituţiile o folosesc pentru a crea bani.Acţiunea FED în acest sens declanşează o serie de reacţii în lanţ care influenţează ratele de dobândă, nivelul preţurilor, rata şomajului şi creşterea economică globală. FED are 3 instrumente prin care poate acţiona în acest sens: a) Mărimea rezervelor minime obligatorii. Modificând procentul din depozite pe care instituţiile trebuie să îl aibă ca rezervă la banca centrală poate avea un impact asupra fluxurilor de monedă şi credit. Scăzând aceste rezerve obligatorii va conduce la creşterea masei monetre în economie ,eliberând fonduri constituite iniţial ca rezerve. Operaţiunea

19

inversă va avea ca efect îngheţarea de fonduri. Se apelează însă rar la o astfel de măsură întrucât poate avea un efect dramatic asupra stării economiei. b) Rata de discount. O creştere a acesteia poate inhiba împrumuturile şi activitatea de investiţii a instituţiilor financiare,făcând mai scumpă posibilitatea instituţiilor de a obţine fonduri. Dar dacă fondurile sunt direct obinute din altă parte decât din cadrul FED, o schimbare a ratei de discount nu va avea nici un efect asupra fluxului de monedă şi credit. Chiar şi aşa,o schimbare a ratei de discount poate fi un semnal important a direcţiei politicii FED. c) Operaţiunile de Open Market. Cea mai flexibilă, şi de aceea cea mai importantă componentă a politicii monetare este cea care utilizează operaţiunile de open marketcumpărarea şi vânzarea obligaţiunilor guvernului de către FED. Când Sistemul Federal de Rezervă doreşte să crească fluxul de monedă şi credit, cumpără obligaţiunile guvernului; în caz invers, le vinde. Ca şi prin intermediul celorlalte instrumente, prin operaţiunile de open market se influenţează aprovizionare cu monedă prin rezerva instituţiilor de depozit.Dacă, de exemplu, FED doreşte să crească volumul de monedă , ea poate cumpăra obligaţiuni ale guvernului în valoare de 1 miliard de dolari, de la un dealer de obligaţiuni. FED va plăti pentru obligaţiuni, adăugând 1 miliard la contul pe care dealerul de obligaţiuni îl deţine în cadrul ei, iar banca îi va acorda în schimb credit dealerului. Aceste fonduri sunt cheltuite şi recheltuite şi în final se ajunge la o creştere a masei monetare cu mai mult decât cea iniţială de 1 miliard de dolari. Această procedură se foloseşte de obicei pentru a descreşte volumul masei monetare. Dacă FED ar vinde obligaţiuni ale guvenrului în valoare de 1 miliard, suma va fi dedusă din contul de rezervă a dealearului pe care acesta îl deţine la bancă. În schimb,banca va deduce 1 milard de dolari din contul dealerului. Rezultatul final- mai puţini bani în circulaţie în economie.

2.4 Structura sistemului Congresul a creat structura Rezervelor Federale pentru a da o perspectivă largă asupra economiei şi a activităţilor economice pe întreg teritoriul ţării. Federal Reserve System este un sistem bancar semi-guvernamental alcătuit din:

20

•

un consiliu de guvernatori (în engleză, Board of Governors) numiţi prin hotărâre prezidenţială, care au sediul în Washington, D.C.;

•

un comitet federal al pieţii libere (în engleză, [the] Federal Open Market Committee;

•

douăsprezece bănci regionale, numite regional Federal Reserve Banks localizate în diferite oraşe mari de-a lungul naţiunii, toate societăţi pe acţiuni; (Figura 2)

•

numeroase bănci private, care posedă părţii variabile din valoarea totală a acţiunilor celor 12 bănci regionale ale sistemului ([the] regional Federal Reserve Banks). Conducerea şi băncile Rezervelor Federale au în comun responsabilitatea

supravegherii şi reglării anumitor instituţii şi activităţi financiare, pentru furnizarea serviciilor bancare către instituţiile de depozit şi guvernul federal, şi pentru garanţia că viitorii clienţi vor primii informaţii adecvate şi tratament corect în relaţiile cu sistemul bancar. Băncile Sistemului federal de rezervă constituie simultan şi băncile responsabile de emiterea şi controlul monezii americane (dolarul american) într-o anumită zonă de jurisdicţie a naţiunii numită Federal Reserve District. Numărul de districte federale de rezervă monetară (în engleză, [The] Federal Reserve Districts) coincid cu numărul de bănci regionale, 12. Este demn de remarcat că, spre deosebire de multe ţări ale lumii în care băncile centrale sunt proprietatea exclusivă a statului respectiv, în Statele Unite ale Americii, Federal Reserve System este deţinut de entităţi private. Figura 2: Cele 12 districte federale

21

Consiliul de Conducere Consiliul de conducere al Sistemului Rezervelor Federale este o agenţie federalguvernamentală. Consiliu este compus din 7 membrii care sunt numiţi de Preşedintele Statelor Unite şi acceptaţi de Senatul S.U.A. Mandatul unui membru al consiliului este de 14 ani, iar fiecare mandat expiră la data de 31 ianuarie a unui an bisect. După încheierea mandatului un membru al consiliului s-ar putea să nu mai fie reales. Preşedintele şi vicepreşedintele consiliului sunt de asemenea aleşi de către Preşedintele ţării şi acceptaţi de Senat. Mandatul preşedintelui consiliului este de 4 ani. Consiliul joacă un rol important în supravegherea şi reglarea sistemului bancar al Statelor Unite. Acesta împreună cu băncile Rezervelor Federale supraveghează aproximativ 900 de bănci ale statelor membre şi 5000 de companii deţinătoare de bănci. Comitetul Federal al Pieţii Libere Comitetul Federal al Pieţii Libere este obligat prin lege să supravegheze operaţiunile pieţei libere, principala metodă folosită de politica monetară naţională. Aceste operaţii afectează cantitatea soldului Rezervelor Federale, disponibil pentru instituţiile de depozitare, prin aceasta influenţând monetarul total şi condiţiile de acordare a creditelor. Comitetul Federal al Pieţii Libere conduce de asemenea operaţiuni întreprinse de Rezervele Federale pe pieţele de schimb străine.

22

Comisia este compusă din 7 membrii ai Consiliului de Conducere şi 5 din cei 12 preşedinţi ai Băncilor Rezervei Federale. Preşedintele băncii din New York este membru permanent, iar ceilalţi preşedinţi au un mandate de un an. Figura 3: Structura Comitetului Federal al Pieţii Libere

Băncile Rezervelor Federale O reţea de 12 bănci ale Rezervelor Federale împreună cu ramurile lor îndeplinesc o varietate de funcţii ale sistemului, printre care şi operarea unui sistem de plată naţional, distribuirea monedei naţionale, supravegherea şi reglarea băncilor membre şi a companiilor deţinătoare de bănci şi servind ca bancher pentru Trezoreria Statelor Unite. Cele 12 bănci ale Rezervelor Federale sunt fiecare responsabile pentru o anumită zonă geografică sau un sector al Statelor Unite. Fiecare sector este identificat printr-un număr şi o literă. În afară de îndeplinirea funcţiilor pentru sistem, atât de istrarea bankingului naţional şi politica creditelor, fiecare bancă a Rezervei Federale acţionează ca şi un depozit pentru băncile din sectorul său şi îndeplineşte şi alte responsabilităţi pentru acel sector. Consiliul de Conducere are o mare responsabilitate pentru operaţiile şi activităţile Băncilor Rezervei Federale şi ramurile acestora. Această autoritate include supravegherea serviciilor Băncilor Rezervei Federale pentru bănci şi alte instituţii de depozitare precum şi supravegherea şi examinarea diverselor instituţii de banking. Fiecare Bancă a Rezervei Federale trebuie să îşi prezinte bugetul anual în faţa Consiliului de Conducere pentru aprobare.

23

Fiecare Bancă a Rezervei Federale are propriul consiliu format din 9 directori aleşi din afara băncii conform legii. Consiliul băncilor este menit să reprezinte o secţiune a bankingului, comercial, agricultural, industrial şi interese publice în sectorul Rezervei Federale. Trei directori, de clasa A, reprezintă băncile comerciale care sunt membre ale Rezervelor Federale. Trei directori din clasa B şi trei din clasa C reprezintă clienţii. Băncile comerciale membre din fiecare sector îşi aleg directorii de clasa A şi B. Veniturile Rezervelor Federale sunt obţinute în primul rând din interesul securităţii guvernului S.U.A. care a fost dobândit prin operaţiuni ale pieţei deschise. Alte surse importante de venit sunt interesul asupra investiţiilor cu valută străină deţinute de sistem; interesul asupra împrumuturilor acordate institutiilor de depozitare; şi plăţi primite pentru servicii oferite institutilor de depozitare cum ar fi transfer de fonduri sau operaţii prin case de compensaţii. După ce îşi achită cheltuielile, Rezervele Federale virează restul fondurilor Trezoreriei Statelor Unite. Aproximativ 95% din încasările Băncilor Rezervei Federale au fost plătite Trezoreriei de când sistemul Rezervelor Federale şi-a început activitatea în 1914. În 2003 Rezervele Federale au plătit aproximativ 22 miliarde $ Trezoreriei. Băncile membre Băncile comerciale naţionale pot fi împărţite în 3 categorii în funcţie de ce corp guvernamental le isteaza şi dacă sunt sau nu membre ale sistemului Rezervelor Federale. Cele istrate de Guvernul federal sunt băncile naţionale; prin lege ele sunt membre ale sistemului Rezervelor Federale. Băncile istrate de stat sunt împărţite în cele care sunt membre ale sistemului Rezervelor Federale şi cele care nu sunt membre. Băncile de stat nu sunt obligate să intre în sistemul Rezervelor Federale, dar ele pot alege să fie membre dacă se ridică la standardele stabilite de Consiliul de Conducere. Din martie 2004, din cele aproximativ 7700 de bănci comerciale 2900 au fost membre ale Sistemului Rezervelor Federale, aproximativ 2000 de bănci naţionale şi 900 de bănci de stat. Băncile membre primesc 6% din dividendele anuale, conform legii, şi votează pentru directorii de categoria A şi B a băncii Rezervei Federale.

3. Prezentarea băncilor reprezentative din sistemul bancar al SUA 24

3.1 Băncile comerciale O bancă comerciala este un tip de intermediar financiar si un tip de bancă. Băncile comerciale sunt cunoscute si sub denumirea de bănci de afaceri. Este o bancă care oferă conturi de verificare, conturi de economisire, si conturi pe piata monetară , care acceptă depozite. Băncile comerciale sunt angajate în următoarele activităţi: * De procesare a plăţilor prin transfer telegrafic, EFTPOS, internet banking, sau prin alte mijloace * Bancă emitentă proiectelor şi cecuri bancăre * Acceptarea de bani pe depozit la termen * Împrumut bani de overdraft, rate de credit sau prin alte mijloace * Furnizarea de documentare şi de scrisori de asteaptare de credit, garanţii, performanţă obligaţiuni, titluri de subscriere de angajamente * Păstrarea si protejarea documentelor şi a altor articole * Schimb valutar * Vânzare, distribuţie de fonduri şi alte produse financiare ca fiind un "supermarket financiar"

25

Bank of America este cea mai mare bancă comerciala din Statele Unite ale Americii din punct de vedere al depozitelor, si cea mai mare companie de acest gen din lume. Are o cifră de afaceri de peste 117 miliarde $ şi un profit de 21,13 miliarde $ în 2006.

Fondat: Bancă din Italia (1904) NationsBank (1874) Sediul central: Charlotte, NC, Statele Unite Venituri:▲ US $ 124.32 miliarde (ianuarie'07 Venitului net : ▼ US $ 14.98 miliarde (decembrie'07) Total active : ▲ US $ 2.88 trilion (Sep'08) Total capitaluri proprii: ▲ US $146.803 miliarde 26

Angajaţi: 171587 (februarie 2009) Istoricul companiei Bank of America şi-a început activitatea ca Bank of Italy în anul 1904, în oraşul San Francisco, la iniţiativa lui Amadeo Gianninni , pentru a veni în ajutorul imigranţilor. Deviza sa a fost radicală la început: de a servi "pe cei mici". 1920: Giannini i-a propus lui Orra E. Monnette ,preşedintele şi fondatarul instituţiei Bank of America, Los Angeles, o fuziune între cele două entităţi,care s-a finalizat la începutul lui 1929,şi a luat numele de Bank of America. 1930: Gianinni a încercat să construiască o bancă naţională, care să-şi extindă activitatea în mai multe ţări occidentale, precum şi în sectorul de asigurări, si care să se afle sub “custodia” corporaţiei sale (holding company) ,Transamerica Corporation. 1957: The Federal Reserve decide separarea Bank of America de Transamerica, aceasta continuându-şi activitatea în asigurări. 1967: Prin Actul Bank Holding Company din 1967 s-a stabilit ca BankAmerica Corporation să deţină o bancă “mamă” , numită Bank of America ,iar pe lângă aceasta să funcţioneze filialele sale. 1983: Bank of America şi-a extins activitatea înafara Californiei prin achiziţionarea Seafirst Corporation din Seattle,care a fost cea mai mare fuziune bancără interstatală din acea perioadă. 1986 - 1987 : Bank of America a înregistrat pierderi enorme prin acordarea de împrumuturi în America Latină,credite care s-au dovedit a fi neperformante. 1992: Bank of America a realizat cea mai mare achiziţie din istorie,prin dobândirea corporaţiei Security Pacific,care era,de altfel,cel mai mare rival al său din California ,şi prin achiziţia altor bănci din Arizona,Oregon,Washington. 1994: BankAmerica a achiziţionat Continental Illinois Nationl Bank and Trust Corporation of Chicago,această fuziune ajutând bancă Americii să devină din nou cea mai mare companie de holding din U.S. în ceea ce priveşte depozitele; acest statut a fost menţinut până în 1997,când BankAmerica a ocupat locul 2 ,fiind devansată de NationsBank Corporation. 1998: NationsBank Corporation a achiziţionat BankAmerica Corporation şi a adoptat oficial denumirea Bank of America Corporation, deşi această tranzacţie se dorea 27

privită ca o fuziune între aceste 2 bănci. În anul 2001, directorul general al băncii americane şi presedintele acesteia,Hugh McColl ,l-a numit ca successor pe Kenneth Lewis. La 30 iunie 2005, Bank of America a convenit să achiziţioneze instituţia de credit MBNA ,pentru suma de 29 miliarde de euro,care avea să fie plătită în numerar şi acţiuni, devenind unul dintre cei mai mari emitenţi de carduri de pe plan mondial. În urma acestei tranzacţii, Bank of America îşi va dubla baza de carduri, va obţine peste 20 de milioane de noi conturi, ajungând astfel la peste 40 de milioane, cu un sold cumulat de 143 de miliarde de dolari (119 miliarde de euro). Această tranzacţie a fost a doua mare acţiune de acest gen efectuată de instituţia de credit american, după ce Kenneth Lewis a preluat funcţia de director executiv. În 2006, Bank of America a anunţat că intenţionează să cumpere compania United States Trust ,companie ce deţinea aproximativ 100 miliarde de dolari de active în gestionare şi avea peste 150 de ani experienţă.Această tranzacţie s-a finalizat însă în anul 2007. În septembrie 2007 a avut loc un nou eveniment important care marchează evoluţia băncii americane,întrucat ea primeşte aprobarea Băncii Centrale de a dobândi ABN AMRO din America de Nord, precum şi corporaţia financiar-bancără LaSalle de la ABN AMRO ,pentru 21 de miliarde de $.Această afacere a dus la creşterea prezenţei băncii în multe alte state prin încă 411 de sucursale,devenind cea mai mare bancă de pe piaţa din Chicago. În ianuarie 2008, Bank of America a anunţat că va cumpăra instituţia financiară Countrywide,ceea ce îi va oferi băncii o cotă substanţială pe piaţa ipotecară ,accesul la expertiza în ţară a instituţiei,precum şi la angajaţii şi tehnologia ei.Această achiziţie era văzută ca o măsură preventivă împotriva falimentului Countrywide, după apariţia speculaţiilor conform cărora criza ipotecară(acordarea titlurilor financiare garantate cu ipoteci cu grad de risc ridicat ,subprime) ar putea duce la faliment. În anul 2008, compania a cumpărat bancă Merrill Lynch, cea mai mare companie de brokeraj din lume, pentru suma de 44 miliarde USD.

28

În anul 2008, Bank of America a beneficiat de 20 miliarde dolari, bani primiţi de la guvernul SUA, în cadrul programului de salvare a sistemului financiar.La sfârşitul anului 2008, valoarea totală a activelor companiei era de 1,8 trilioane USD Diviziuni alea Bank of America Bank of America generează 90% din veniturile sale în piaţa internă şi continuă să cumpere afacerile din Statele Unite ale Americii. Nucleul strategiei al băncii este acela de a fi număru unu în piaţa internă. Aceasta a realizat acest lucru prin achizitii cheie Global Consumer si Small Business Banking (GC&SBB) este cea mai mare divizie în cadrul companiei si se ocupa in primul rand cu abonati bănci si cu emisiunea de carduri. Achizitionarea băncilor FleetBoston si MBNA a extins în mod semnificativ dimensiunea şi gama de servicii, care rezultă în aproximativ 51% din totalul veniturilor companiei, în 2005. concurează direct cu serviciile bancăre cu amănuntul divizii ale Citigroup si JPMorgan Chase. De GC & SBB organizarea include peste 6100 de vânzare cu amănuntul sucursale şi peste 18700 bancomate pe teritoriul Statelor Unite. Bank of America este un membru al Alianţei Globala a ATM-urilor, un tventure din mai multe bănci internaţionale importante, care permite clienţilor de la bănci să-şi folosească cardurile ATM sau verifice cadurile de la o altă bancă din cadrul aliantei, fără taxe, atunci când călătoresc internaţional. Alte bănci participante sunt Barclays (Marea Britanie), BNP Paribas (Franţa), China Construction Bank (China), Deutsche Bank (Germania), Santander Serfin (Mexic), Scotiabank (Canada) şi Westpac (Australia şi Noua Zeelandă). Această facilitate este limitată la retrageri folosind un card de debit, desi retragerile de pe cardurile de credit sunt în continuare obiectul taxelor pentru retragerilor de numerar în avans şi taxele pentru conversia valutara. In plus, unele bancomate străine utilizeaza tehnologii Smart Card şi nu pot accepta carduri non-Smart . Operaţiuni internaţionale În 2005, Bank of America a achiziţionat o participaţie de 9% la bancă “China Construction Bank”, fiind a 2 a bancă din china, cu 3 miliarde dolari. Aceasta a reprezentat cea mai mare incursiune a companie în sectorul bancar al Chinei care este un sector in continua creştere. Bank of America are in prezent birouri in Hong Kong, Shanghai şi Guangzhou şi se caută să extindă foarte mult afacerile cu chinezi, ca urmare a

29

acestui târg. În 2008 Bank of America a fost premiata cu Afacerea anului - la premiile de la Hong Kong.

3.2 Băncile de investiţii Băncile de investiţii obţin profit de la companii şi guverne prin obţinerea de bani din emiterea şi vânzarea de valori mobiliare în pieţele de capital şi furnizarea de consiliere cu privire la tranzacţii, precum fuziuni si achiziţii. Pentru a realiza aceste servicii, în Statele Unite ale Americii, un consilier trebuie să fie un broker-dealer licenţiat. Principalele activităţi şi unităţi Funcţia primară a unei băncii de investiţii este de a cumpăra şi de a vinde produse. O bancă de investiţii este împărţită în aşa-numitul Front Office, middle office şi back office. Front Office: Investiţii bancare sunt aspectul tradiţional al bănci de investiţii, care implică, de asemenea, ajutarea clientiţilor de a strânge fonduri în pieţele de capital şi de consultare cu privire la fuziuni şi achiziţii Managementul Investiţiei: Este managementul profesional al diferitelor titluri de valoare(acţiuni, obligaţiuni) si alte active(Imobiliare) pentru a îndeplini obiectivele de investiţii prevăzute în beneficiul investitorilor. Cercetarea este divizia care revizuieşte companile si scrie rapoarte despre perspectivele lor, de multe ori cu rating gen "cumpără" sau "vinde". Strategia este de divizie care oferă sfaturi clienţilor externi, precum şi interni privind strategile care pot fi adoptate în diferite pieţe. Middle office: Finante sunt zone responsabile pentru gestionarea capitalului si monitorizarea riscului. Respectarea sunt zone responsabile pentru operaţiunile de respectare a reglementărilor guvernamentale şi reglementările interne. Deseori, de asemenea, considerată o diviziune back-office. Back office: Implică operaţiuni de verificare a datelor meserii care s-au efectuat, asigurându-se că acestea nu sunt eronate

30

Tehnologia se refera la departamentul tehnologia informaţiei. Fiecare bancă are investiţii majore sume considerabile in software-ul, creat de către echipa de tehnologie, care sunt, de asemenea, responsabili pentru ul tehnic.

JPMorgan Chase & Co este o bancă americană şi una dintre cele mai vechi instituţii financiare din lume, istoria sa începând din anul 1823. Ea este printre primele bănci de investiţii din lume care are credit pentru sinceritatea dintre ea si clienţi.

Tip: Public Fondat: 1799 Sediul central:

New York, SUA

Venituri: ▲ US $ 116.35 miliarde (2007) Venituri din exploatare: ▲ US $ 46.13 miliarde (2007) Venitului net: ▲ US $ 15.36 miliarde (2007) Total active: ▲ US $ 2.30 trilioane (ianuarie'09) Total capitaluri proprii: ▲ US $ 123.22 miliarde ( "07) Angajaţi: 228.452 (2008) JPMorgan Chase, este un rezultat al combinaţie a mai multor comapnii bancăre mari din SUA pe parcursul ultimului deceniu, inclusiv Chase Manhattan Bank, JP Morgan & Co, Bank One, Bear Stearns si Washington Mutual. Următoarea este o ilustrare a societăţii de fuziuni şi achiziţii majore şi istorice predecesorii (aceasta nu este o listă completă)

31

Citigroup Inc

32

este una dintre cele mai importante societăţi de servicii financiare. A fost cunoscută ca Citicorp, compania însă a fuzionat cu Trevelers Group, o societate bancară de asigurare şi de brokeraj, în anul 1998, pentru a forma o singură companie numită Citigroup. Tip: Public Fondat: New York, Statele Unite ale Americii (1812) Sediul central : New York, Statele Unite Venituri: ▼ 52.793 miliarde dolari SUA (2008) Venituri din exploatare: ▼ -53.055 miliarde de dolari SUA (2008) Venitului net: ▼ -27.684 miliarde de dolari SUA (2008 Total active : ▼ 1938 miliarde dolari SUA (2008) Total capitaluri proprii : ▲ 141.632 miliarde dolari SUA (2008) Angajaţi: 326900 (2008) Citigroup deţine majoriatea acţiunilor băncii Citibank, una dintre cele mai mari bănci din Statele Unite şi una din cele mai mari emitente de carduri de credit bancar. Citigroup este o companie universală care oferă servicii financiare şi de personal în mai mult de 100 de ţări şi teritorii, are peste 200 milioane conturi clienţi, cu total active de aproape 1900 milioane de dolari. Este un dealer principal în U.S. Treasury Securities iar acţiunile sale sunt componentă a indicelui bursier Dow Jones Industrial Average. Citigroup mai include şi alte filiale precum firma de brokeraj Smith Barney şi Primerica Financial Services, care oferă asigurări de viaţă, fonduri mutuale şi credite de consum. Citigroup se află însă în oraşul New York. Istoric 1998: Citicorp şi Travelers Group fuzionează şi astfel se înfiinţează Citigroup. 1999: Citibank lansează CitiDirect Online Banking, un sistem bancăr foarte difersificat. În martie Citibank achiziţionează Financiero Atlas, a doua societate financiară din Chile, iar în septembrie Citigroup şi partenerii săi Ripplewood Holdings câştigă dreptul de a cumpăra Long-Term Credit Bank of Japan (mai târziu redenumită Bancă Shinsei), ei fiind primii proprietari străini ai unei bănci japoneze. 33

Toate sucursalele americane şi canadiene care aveau ca activitate acordarea de credite comerciale au fost preluate de către CitiFinancial. 2000: În luna martie, Citigroup, calificată ca holding financiar, devine printre primele companii care beneficiază de legea privind modernizarea serviciilor financiare, Gramm-Leach-Bliley, actul semnat de către preşedintele Clinton în noiembrie 1999. De asemenea, în aprilie oferta pentru toate acţiunile din clasa A ale companiei Travelers Property Casualty Corp. este completată; Citibank Mortgage devine CitiMortgage Inc. În perioada mai-noiembrie au loc unele achiziţii ale Citigroup: Salomon Smith Barney achiziţionează bancă de investiţii Schroders PLC şi Geneva Group Inc.; Citigroup Copelco Capital Inc. achiziţionează o bancă veche de peste 130 de ani, Bank Handlowy w Warszawie SA. din Polonia; Citigroup dobândeşte Associates First Capital Corporation, cea de-a cincea mare societate de finanţare din Japonia şi de asemenea achiziţionează 15% din fiecare dintre cele cinci companii de servicii financiare Furbon Group din Taiwan, fiind cea mai mai mare investiţie străină făcută de o firmă în sectorul financiar; Citibank Rt achiziţionează ING Bank din Ungaria. 2001: Anul debutează cu înregistrarea unui câştig de 13 miliarde de USD de pe anul 2000 şi cu lansarea The "Citi. Live Richly", o campanie de anunţuri. În luna februarie Citigroup devine bancă privată „The Citibank Private Bank”, iar în aprilie Citibank and China Merchants Bank emite primul card bancăr pentru călătorii, Visa Travel Money. Totodată, Citigroup achiziţionează ABN AMRO Bank şi Mexic's "Banacci" redenumindu-l Grupo Financiero Banamex, şi integrează operaţiunile sub numele de marcă Banamex Mexic. Este cea mai mare achiziţie străină din Mexic în sectorul financiar şi cea mai mare afacere făcută vreodată în America Latină. 2002: Citigroup achiziţionează Golden State Bancorp, care era compania mama pentru First Nationwide Mortgage and Cal Fed, cea de-a doua mare achiziţie din S.U.A. Tranzacţiile făcute îi permite băncii Citibank să se extindă în ceea ce priveste activitatea bancără cu amănuntul pe pieţele din California şi Nevada, astfel adăugând aproximativ 1,5 milioane de noi clienţi. Pe 13 noiembrie, Cal Fed devine Citibank (Vest), FSB. 2003: Citigroup achiziţionează Diners Club Europa de la GTP Holding SpA şi Forum Financial Group. Cu sediul în Portland, Maine, şi cu operaţiuni în SUA, Polonia şi Bermude, Forumul este un furnizor de servicii pentru fondul mutual global, fondul de

34

acoperire şi fondurile industriale. În septembrie este lansat cardul The Tarjeta Tricolor Banamex, un card de debit care permite mexicanilor care locuiesc în S.U.A. să transfere bani către rudele lor din Mexic, iar în noiembrie Zao Citibank, filiala rusă a Citigroup, lansează primul card de credit rus. 2004: La începutul anului, sunt achiziţionate Washington Mutual Finance Corporation care aderă la CitiFinancial, KorAm Bank, înfiinţată în 1988, una dintre cele mai mari bănci comerciale din Coreea de Sud, cu 223 sucursale şi Washington Mutual Finance Corporation, bancă care oferea prin cele 427 birouri în 26 de state credite imobiliare, credite pentru consum clienţilor săi, ultima cu 1,25 miliarde USD de către compania mamă, Washington Mutual, Inc, şi care a aderat apoi la CitiFinancial. În septembrie Agenţia de Servicii Financiare din Japonia a ordonat companiei Citigroup să-şi închidă operaţiunile sale private în termen de un an şi pentru încrederea unităţii bancăre să stopeze toate operaţiunile noi. Autorităţile de reglementare au ordonat de asemenea, ca Cititrust din Japonia să se închidă în luna octombrie a anului 2004. Divizii •

•

•

Global Consumer Group o

Citi Cards

o

CitiFinancial

o

Citibank

Global Wealth Management o

Citi Private Bank

o

Citi Smith Barney

o

Citi Investment Research

Citi Institutional Clients Group o

Citi Markets and Banking

o

Citi Alternative Investments

BIBLIOGRAFIE

35

 G. Jay Francis, Susan M. Siegel- “Principles of banking”  George H. Hempel, Donald G. Simonson- “Bank Management”  David H. Friedman- “Money & Banking” Editura American Bankers Association  Vasile Turliuc, Vasile Cocriş- “Moneda si Credit ” - Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 2008  Simona Gaftoniuc- “ Finanţe internaţionale” - Ed Economică, 2000  http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Federal_Reserve_System  http://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve  http://ro.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_System  http://www.federalreserve.gov/pubs/bulletin/  http://www.jpmorganchase.com/cm/cs? pagename=Chase/Href&urlname=jpmc/about/history  http://en.wikipedia.org/wiki/Citigroup  http://en.wikipedia.org/wiki/JPMorgan_Chase#Key_financial_data  http://en.wikipedia.org/wiki/Investment_banking#Main_activities_and _units  http://en.wikipedia.org/wiki/Commercial_bank  http://en.wikipedia.org/wiki/Investment_banking  http://www.ft.com/cms/s/0/ea450788-1573-11de-b9a90000779fd2ac.html

36