La Hanul Lui Manjoala 621t72

Fisa de lectura Am inceput lectura: 3. I.2015 Am terminat lectura: 4. I.2015 Titlul operei literare: La hanul lui Manjoala Autorul : Ion Luca Caragiale Opera face parte din volumul : «Nuvele , povestiri » Editura :Hera Anul aparitiei volumului :1898 Date importante din viata autorului : La 30 ianuarie 1852 s-a nascut la Haimanale-Prahova I.L.Caragiale fiul lui Luca si al Ecaterinei. Astazi satul poarta numele marelui dramaturg Alte opere ale autorului : -Comedii : 1 Aprilie , O noapte furtunoasa -Drame : Napasta -Nuvele si povestiri : La hanul lui Manjoala , Om cu noroc -Parodii : Smarandita Genul literar :Gen Epic Specie literara : Nuvela Opera este scrisa in : proza Locul desfasurarii actiunii : La han Timpul desfasurarii actiunii : Timpul desfasurarii actiunii se petrece in prezentul , dar si in timpul vrajitoarelor de unde deducem ca este un timp imaginar Naratorul : Subiectiv , « Unde-i cucoana ? intreb pe baiatul de la taraba . »

Rezumat Incipitul, sub forma monologului interior, conţine informaţia exactă referitoare la timpul şi spaţiul real şi anume că mai este „un sfert de ceas până la hanul lui Mânjoală..”. Nuvela debutează cu planul real, prin monologul naratorului care este şi personaj în ipostaza călătorului, această operă fiind printre puţinele opere ale lui Caragiale în care naraţiunea este la persoana I. Personajul-narator, în ipostaza călătorului, se îndreaptă către Popeştiide-sus, la polcovnicul Iordache, unde socoteşte că va ajunge în jurul orei zece.Personajul-narator este subiectiv, deoarece relatează propriile reflecţii privind călătoria prin intermediul monologului interior şi a stilului indirect liber.Punctele de suspensie folosite în calcularea orelor necesare până la destinaţie, în formularea concluziei că a „cam întârziat..trebuia să plec mai devreme..” şi a speranţei că polcovnicul îl va aştepta totuşi, dau monologului o discontinuitate a gândurilor şi împreună cu expresiile din limba vorbită,creează stilului o oralitate sugestivă. Călătorul zăreşte „ca la o bătaie de puşcă” luminile hanului lui Mânjoală si, prin flash-back îşi aminteşte că omul murise de vreo cinci ani lăsănd afacerile nevestei sale, Mânjăloaia, o „femeie zdravănă”,pe care gura lumii o bănuia de farmece.Se manifestă aici ipostaza naratorului-mesager, deoarece transmite cititorului fictiv aflate de la el la alţii. Întâmplările scapă logicii fireşti-planului real- şi se înscriu într-un cadru fantastic.În evocarea întâmplării,când hanul este jefuit de doi tâlhari, iar imediat ce Mânjăloaia a strigat „Hoţii..!” au şi apărut în uşă subprefectul cu mai mulţi indivizi, naratorul-mesager este aparent obiectiv realizând o „povestire în ramă”. Din secvenţa următoare, când ilustrează planul real, personajulnarator devine actor al acţiunii, descriind cu detalii aglomeraţia de la han, în curtea căruia poposeau să se odihnească chirigii, având căruţele încărcate cu cherestea ori cu porumb. Dând calul unui argat, călătorul este întâmpinat cu bucurie de cucoana Marghioala:”-Bine-aţi venit, coane Fănică”, fiind şi singura dată când se specifică numele personajului.Apoi ea dă poruncă să-i

aşeze masa în odaie şi călătorului i se pare mai frumoasă ca niciodată.O ştia de când era copil, dar între timp crescuse, se făcuse un „tânăr curăţel şi obraznic, mai mult obraznic decât curăţel” şi îndrăzneşte să o ciupească şi să-i spună ce ochi frumoşi are.Este şi prima sugerare a tentaţiei la care este supus omul de către forţele malefice.Spre surprinderea acestuia, cocoana Marghioala ştia că el trebuia să se logodească şi-l mustră pentru obrăznicie.Odaia în care îl duce hangiţa este curată şi cochetă, totul este „alb ca laptele”, miroase a mere şi a gutui.Aşezându-se la masă tânărul vrea să se închine dar observă că nu exista nici o icoană în încăpere, despre care hangiţa îi spune că nu ar folosi la nimic.Când acesta îşi face cruce izbucneşte un răcnet de sub masă şi el crede că a călcat pe un cotoi bătrân care se afla sub masă, iar cocoana se repede si deschide uşa ca să iasă afara „cotoiul supărat”, dar aerul rece stinge lampa.Credinţele populare spun că pisica neagră este una din înfăţisările pe care le ia diavolul, iar graba cu care femeia îi deschide uşa insinuează un prim element al vrăjitoriei.În intuneric,tânărul începe s-o mângâie şi să o sărute pe hangiţă, dar îi întrerupr jupâneasa, care aduce tava cu mâncare şi o lumânare.Mâncarea gustoasă şi vinul îi dau bărbatului „un fel de amorţeală pe la încheiaturi, însă când află că afara a început viscolul el se dezmeticeşte brusc şi intră în realitate.Argaţii se culcaseră şi ieşind pe prispa hanului, vede cu îngrijorarea că este „o vreme vajnică” iar în văzduh „urla vântul nebun”.Deşi cocoana Marghioala încearcă să-l convingă să nu plece, acesta se duce şi îşi ia un argat din grajd şi luându-şi rămas bun o intreabă pe hangiţă cât are să-i achite iar aceasta îi zice că va achita când se va intoarce, sugerând noi elemente ale colaborării femeii cu forţele malefice. Tânărul încalecă şi pleacă de la han, iar afară viscolul izbucnise cu putere, „nori după nori zburau opăciţi ca de spaima unei pedepse de mai sus, unii la vale pe dedesubt, alţii pe deasupra la deal”, iar frigul îl pătrundea nemilos pe narator, înghetându-i mâinile şi picioarele. Întâmplările care urmează intră într-un cadru fabulos, tânărul începe să simtă „durere la cerbice, la frunte şi la tâmple fierbinţeală şi bubuituri în urechi”, gandindu-se că băuse prea mult şi regretând că părăsise hanul în aceea seară. Vremea se mai domoleşte, dar tot mergând el îşi dă seama că în loc să meargă la deal o luase la vale şi se rătăcise.Calul o ia la goană singur dintr-o pe câmp ca apucat de streche, iar mai apoi autorul află

de la Gheorghe Nătruţ, paznic la coceni, că de fapt era tot la Hăculeşti, foarte aproape de hanul Mânjoalei, şi innoptează acolo. După un timp de la această întâmplare, când stătea la taifas cu socrul său, află că hanul lui Mânjoală „arsese până în pământ”, îngropând „ pe biata cocoana Marghioala, acu hârbuită, subt un morman uriaş de jăratic”.Bucuros că „ a băgat-o în sfârşit la jăratic pe matracuca”, Iordache îl pune pe ginere-său să-i povestească „pentru a nu ştiu câtea oară” întâmplarea ciudată prin care trecuse la hanul lui Mânjoală.

Caracterizare Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.In cunoscutul articol despre I. L. Caragiale, “Comediile d-lui I. L. Caragiale” Maiorescu dezvolta ideea moralitatii in arta. El ia intr-un fel apararea lui Caragiale care nu a fost receptat adecvat de un public cu un gust estetic neformat. Criticul arata ca “arta a avut intotdeauna o inalta misiune morala” pentru ca ea produce o “emotie estetica”, stare numita de Maiorescu “inaltare impersonala”. Comediile lui Caragiale raman opere deosebit de valoroase pentru ca aduc in scena situatii din contextul social real si realizeaza tipuri reprezentative pentru diversele categorii umane. Protagonistul operei literare "La hanul lui Manjoala", scrisa de Ion Luca Caragiale este Fanica. Acesta reprezinta o entitate cu trasaturi fizice si morale distincte, care participa la toate episoadele importante.Eroul Fanica devine actor pe scena imaginara, simbolizand dominanta caracterologica a omului care nu iese in evidenta prin calitati sau defecte deosebite, principala tinta fiind

ambiguitatea planurilor. Personajul principal transmite indirect ideile si sentimentele autorului.Personajul este caracterizat atat prin autocaracterizare, fiind „tanar, curatel si obraznic, mai mult obraznic decat curatel", dar si prin caracterizare indirecta, acestuia placandu-i confortul „Multe odai curate si odihnite am vazut in viata mea, dar ca odaia aceea... Ce pat! Ce perdelute! ce pereti! ce tavan! toate albe ca laptele. Si abajurul si toate cele lucrate cu iglita in fel de fel de fete... si cald ca subt o aripa de closca... si un miros de mere si de gutui". De asemenea, aflam ca lui Fanica ii plac bucatele gustoase „Buna mancare! pane calda, rata fripta pe varza, carnati de purcel prajiti, si niste vin! si cafea turceasca!", dar si femeile frumoase „Cocoana Marghioala era frumoasa, voinica si ochioasa, stiam. Niciodata insa de cand o cunosteam -s-o cunosteam de mult (...) - niciodata nu mi se paruse mai placuta..."; accentul cazand pe trasaturile morale.Momentul in care apare in prim plan eroul este expozitiunea, asadar inca de la inceputul operei facem cunostinta cu protagonistul.Faptele acestuia scot la iveala alte caracteristici morale. El este intr-un cuvant un personaj credibil, nici prea serios, dar nici prea glumet, aceste particularitati desprinzandu-se din actiunile sale.O alta calitate morala se desprinde din punerea personajului in situatii limita, si anume simtul datoriei si al onoarei de care, chiar daca a uitat pentru ceva vreme, nu putem spune ca s-a pus la indoiala ca urmare a sederii in hanul primitor al cocoanei Marghioala. Cum se trezeste din moleseala vinului de tamaioasa, isi aminteste de promisiunea facuta si, in ciuda insistentelor hangitei si a furtunii de afara, porneste la drum.Toate modurile de expunere, si anume naratiunea, descrierea si dialogul au rolul de a accentua insusirile pozitive ale personajului.Conchizand, personajul Fanica din opera "La hanul lui Manjoala", ocupa un rol important in universul epic al lui Ion Luca Caragiale, ilustrand astfel

talentul de portretist al acestuia. Titlul operei : Titlul este foarte sugestiv, aflat in stransa legatura cuintreg continutul.in sens propriu, titlul este format dintr-o prepozitie simpla “la”, un substantiv comun “hanul” si unul propriu “Manjoala”, denumind loculin care poposesc oamenii, dar si faptul ca hanul era al sotului Marghioalei.in sens figurat, titlul denumeste loculin care seinvarte actiunea, locul unde se petrec vrajile necurate.

Note de lectura : Opera mi-a trezit sentimente de amuzament Opinii critice : Fantasticul este o categorie veche a literaturii si are, in lumea contemporana, multe infatisari, de la proza fantastica in linia clasica si pana la romanele SF inspirate de realitatea virtuala, de noua era a cyborgilor. Caragiale cultiva, in nuvela La hanul lui Manjoala, un fantastic neterifiant, benign, chiar comic, unde aparitiile neobisnuite sunt inspirate din mituri si credinte populare, iar aventurile eroului sfarsesc cu bine.