Empedocles 345e1l

EMPEDOCLES INTRODUCERE Empedocle a fost un filosof presocratic (inainte de Socrate) şi un poet foarte abil şi de influenţă foarte mare asupra poeţilor urmasi, cum ar fi Lucretius. Lucrările sale “Despre natura” şi “Purificări” există în mai mult de 150 de fragmente. El a fost considerat un fizician materialist, un magician samanic, un teolog mistic, un vindecator, un politician democrat, un Dumnezeu viu. Lui ii este atribuita inventarea teoriei celor patru elemente ale materiei (pamant, aer, foc, şi apă), una dintre primele teorii ale fizicii particulelor, invocate, aparent, pentru a salva lumea fenomenală de la monismul lui Parmenide. Viziunea lui Empedocle asupra lumii este un ciclu cosmic de veşnică schimbare, creştere şi decădere, în care două forţe cosmice personificate, dragostea şi cearta, se luptă etern pentru suprematie. În psihologie şi etică Empedocle a fost un adept al lui Pitagora, prin urmare, un credincios în transmigraţia sufletelor şi un vegetarian. El pretinde a fi un daimôn, o fiinţă divină, care, fiind izgonit de la zeii nemuritori pentru consumare de carne şi forţat să sufere reincarnari succesive într-o călătorie purificatoare prin diferite ordine de natură şi elemente ale cosmosului, a realizat cea mai perfectă forma umana şi va fi renăscut ca un nemuritor. El susţine, de asemenea, detinerea unor puteri magice, inclusiv capacitatea de a reinvia pe cei morţi şi de a controla vânturile şi ploile.

Viata Sursa cea mai detaliata a vietii lui Empedocle este Diogene Laertius, “Vietile Filozofilor Eminenti 8.51-75”. Poate din cauza pretenţiilor sale la statutul divin şi puteri magice, un numar remarcabil de poveşti apocrife s-au adunat în jurul vietii lui Empedocle în antichitate. Moartea sa, în special, a atras atenţia şi este declarat că a avut loc în mai multe moduri: a căzut peste bord de la o navă şi s-a înecat; a căzut din caruta, si-a rupt piciorul şi a murit; s-a spânzurat, sau considerat cel mai faimos mod, atunci când a simţit că a ramas scurt timp pana să moară, a sărit în craterul din Etna. Din mai multe surse de încredere, se pare că el a fost născut la Acragas în Sicilia în jurul anului 492 î.Hr. şi a murit la vârsta de şaizeci de ani. El a fost fiul unui anumit Meton, şi a facut parte dintr-o familie locală importantă şi aristocratica. Nu se ştie unde sau cu cine a studiat filozofia, dar ii sunt atribuiti mai multi profesori de către surse antice, printre care Parmenide, Pitagora, Xenofan, Anaxagoras şi Anaximandru (de la care el se spune că a moştenit stilul său extravagant de imbracaminte). Empedocle a fost renumit nu numai pentru statuturile sale de filozof, poet şi politician, ci si pentru aptitudinile sale medicale si puterile sale tamaduitoare. În lucrările sale se prezintă ca un vindecator rătăcitor oferind adepţiilor dornici mii de "profeţii" şi “cuvinte de vindecare pentru toate tipurile de boli”. În ce măsură acest lucru reprezintă adevaratul Empedocle nu este cunoscut, dar aceste poveşti ar putea foarte bine deriva de la cuvintele lui Empedocle insusi în poeziile acestuia. Pe de altă parte, munca lui arată un interes considerabil în biologie şi în special în embriologie. Poveştile sale făcătoare de minuni, cum ar fi vindecarea ciumelor, reinvierea morţilor şi controlarea elementelelor, sunt desigur exagerate, cel puţin.

OPERA Lucrarile lui Empedocle au supravietuit numai în fragmente, dar din fericire într-un număr mult mai mare decât oricare dintre operele celorlalti presocratici. Aceste fragmente sunt în majoritate citatele găsite în alţi autori, cum ar fi Aristotel şi Plutarh. Deşi numeroase lucrări, inclusiv tragedii şi un tratat medical, sunt atribuite lui Empedocle de catre surse antice nu au fost gasite acestea, dar fragmentele care au supravietuit provin dintr-o lucrare de poezie hexametru

“Despre natura” (Peri Phuseôs) sau „Fizica” (Phusika) şi unele, eventual, dintr-o lucrare separată numită “Purificări” (Katharmoi). “Despre natura”, de obicei, părea munca unui fizician care urmăreşte să înlocuiască zeii tradiţionali cu patru elemente lipsite de viaţă şi două forţe cosmice de atracţie şi repulsie, dragoste şi cearta.”Purificări”, pe de altă parte, părea munca unui profund om religios pitagorean (v. Pitagora): a fost gandit de multe ori că Empedocle a scris “Purificări” fie ca o îndepărtare de la poziţia materialistă de fizician din “Despre natura”, fie ca o completare la “Despre natura” privind lumea cu ochi total diferiti. Există aproximativ 450 de versuri din poemul său “Despre natura”, inclusiv 70 de versuri care au fost reconstruite de la unele resturi de papirus cunoscut sub numele de “Papirusul Strasbourg”. Initial, poemul a fost constituit de 2000 de versuri hexametru, şi au fost adresate lui Pausanias. Acest poem a fost cel care a subliniat sistemului său filosofic. În el, Empedocle explică nu numai natura şi istoria universului, inclusiv teoria celor patru elemente clasice, dar el descrie teoriile privind legătura de cauzalitate, percepţie, şi gândire, precum şi explicaţii ale fenomenelor terestre şi procesele biologice. Detinem aproximativ 100 de versuri din “Purificari”. Versurile de inceput ale poemului sunt păstrate de Diogene Laërtius. Acesta a fost, probabil, poemul care conţinea o poveste despre suflete, unde ni se spune că au existat odată spirite care au trăit într-o stare de beatitudine, dar dupa comiterea unei crime (a cărei natură nu este cunoscută) au fost pedepsiti fiind fortati să devină fiinţe muritoare. Oamenii, animalele şi chiar plantele sunt astfel de spirite. Conduita morala recomandată în poem ne-ar putea permite să devenim din nou nemuritori. În 1990 primele fragmente de papirus al lui Empedocle au fost redescoperite la Universitatea din Strasbourg şi au fost publicate în 1999. Din moment ce acestea au fost, de asemenea, primele fragmente de papirus de la oricare presocratic, descoperirea lor a provocat emoţie considerabilă.

Fizica: La bazele fizicii lui Empedocle sta teoria celor 4 elemente de materie: pamant, aer, apa si foc. Acestea sunt capabile sa creeze toate lucrurile, inclusiv toate creaturile vii prin amestecul lor în diferite combinaţii şi proporţii. Cu toate acestea, fiecare element îşi păstrează caracteristicile sale proprii în amestec, şi fiecare este etern şi neschimbător. Empedocle credea ca nimic nu poate veni din nimic şi nici nu poate fi distrus în nimic, prin urmare, cu scopul de a salva realitatea lumii fenomenale, acesta presupune că există ceva etern şi neschimbător sub schimbările constante, creşterea şi decăderea lumii vizibile.

Cosmologia: Empedocle mentioneaza existenta a două forţe cosmice care acţionează asupra elementelor în moduri atât creative cat şi distructive. Pe acestea, el le personifică drept Iubirea (Philia) - o forţă de atracţie şi de asociere ; şi Cearta (Neikos) - o forţă de respingere şi de separare. Nu este clar dacă cele două forţe pot fi văzute ca fiind impersonale sau ca divinităţi inteligente, care acţionează cu un scop precis în creaţie şi distrugere. Ceea ce este clar este faptul că aceste două forţe sunt angajate într-o luptă eternă pentru dominaţie a cosmosului şi că fiecare dintre acestea predomină la rândul său, într-un ciclu cosmic nesfârşit. Cosmosul există într-o stare de constant flux, sub care există o anumita stabilitate în eternitate elementelor. Lumea este într-o stare constantă de evoluţie organică, şi par să fie două creaţii diferite şi două lumi diferite, care nu au nici o legătură directă între ele. Potrivit interpretarii cel mai larg acceptată, Empedocle a considerat că traim in aceasta lume sub puterea tot mai mare a certurilor.

Biologia: Fizica lui Empedocle a avut un accent biologic cum este indicat prin atribuirea elementelor metafora botanica de “radacini”. Acest termen subliniază potenţialul creativ al rădăcinilor, mai degrabă decât să ilustreze felul în care creează lucruri prin amestecare în diverse combinaţii: "elemente" (“stoicheia” în greacă, “elementa” în limba latină) este o metaforă care subliniază abilitatea elementelor de a forma diferite tipuri de materie prin schimb de pozitii la fel cum un număr limitat de litere este în măsură să formeze tot felul de cuvinte diferite pe pagina. Pentru a ilustra acest aspect al capacitatii de creatie al radacinilor, Empedocle compara cu modul în care pictorii poate utiliza un număr limitat de culori pentru a crea tot felul de culori diferite. Empedocle incearca sa produca o teorie rationala cu privire la originea speciilor. Originea omului este elicata printr-o analogie botanică: au apărut iniţial autohton din sol asemenea plantelor, iar acest lucru este, de asemenea, standard, în teoriile ştiinţifice antice bine: generaţia originală spontană a vieţii de pe pământ, cu toate creaturile emergente din speciile lor actuală. Empedocle

încearcă să ofere un mecanism cuprinzător pentru nu numai originile oamenilor, dar a întregii vieţi animale. Deasemenea, Empedocle incearca sa elice si modul in care percepem lucrurile. El pare să fi fost primul filosof care a dat o explicaţie detaliată a mecanismului prin care noi percepem. Teoria sa, criticată de Aristotel şi Theophrastus, este că toate lucrurile emană „effluences‟ şi că acestea intră în porii organelor de simţ. Porii şi „effluences‟ au forme şi mărimi diferite, astfel incat numai anumite „effluences‟ intra in anumite organe de simt în cazul în care porii indeplinesc dimensiunile necesare pentru a le putea recunoaste.

Calatoria sufletelor: Ca şi Pitagora, Empedocle a crezut în transmigraţia sufletului, că sufletele pot fi reîncarnate în oameni, animale şi chiar plante. Pentru Empedocle, toate lucrurile vii au fost pe acelasi plan spiritual. Empedocle a recomandat un stil de viata vegetarian, deoarece organele animalelor sunt locuinţele sufletelor celor pedepsiţi. Oameni înţelepţi, care au învăţat secretul vieţii, sunt alături de divin, şi sufletele lor, scutite de ciclul de reincarnari, sunt capabile să se odihnească în fericire eterna. Empedocle se descrie ca un "daimôn". Ciclul de reincarnari durează trei miriade de ani. În orice caz, el trebuie să ispăşească pentru păcatul său de a fi în mod repetat, reîncarnat în toate formele de viaţă diferite ale naturii. Empedocle însuşi, după cum arată viaţa lui, a ajuns la toate cele patru statusuri care ii califică pe daimôns pentru nemurire: el este un profet, un menestrel, un medic si un lider. Sacrificarea şi consumul de carne sunt cele mai teribile dintre păcate pentru el, comparandu-le cu crimă, respectiv canibalism.

Bibliografie: Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Empedocles Enciclopedia Online despre Filosofie: http://www.iep.utm.edu/empedocl/

Enciclopedia Stanford despre Filosofie: http://plato.stanford.edu/entries/empedocles/

Cuprins Introducere ………........………..…………………… 1 Viata ……………………..…….……………………. 2 Opera ……………………..….…….……...………… 2 Fizica ………………….……...…………...………… 3 Cosmologia ………..................................................... 4 Biologia ………………………………………..…… 4 Calatoria Sufletelor ………………………..……….. 5 Bibliografie …………………………….……….….. 5 Cuprins ……………………………..………………. 6